Abonare LifeIsNotAFight

Abonare

marți, 30 decembrie 2014

Cum sa nu ne mai sabotam singuri


Ultimele 2 dati la terapie simteam ca nu am despre ce vorbi. inafara de durerea resimtita din cauza lipsei mamei, care mi se pare normala, simteam ca toate s-au asezat la locul lor, asa cum trebuie. simteam ca sunt  fericita.
In ultimele zile, cam de Craciun, am inceput sa ma cert cu Ionut. Din nimicuri. Am tot incercat sa gasesc motive pentru care se intampla asta, gandindu-ma ca sunt suparata in perioada asta, primul Craciun fara mama...dar ieri ,de exemplu, chiar am facut eforturi, si ne-am inteles bine toata ziua, dar seara iar ne-am harjonit putin. Si imi dau seama ca el este mult mai degajat ca mine, nu i se pare asa mare lucru, avem pur si simplu niste contradictii. Dar eu am luat-o mult mai personal, ma gandeam pe termen lung ca o sa fie asa....si imi dau seama ca ma sabotez singura. Pentru ca nu e nimic de care sa fiu suparata acum, chiar este o perioada foarte buna, si nu am motive sa fiu suparata. Cu sanatatea nu e chiar asa de rau, ma straduiesc sa respect dieta cat mai bine si oricum sunt mult mai bine fata de cum am fost.
Si asta fac. Aseara m-am suparat foarte tare ca am facut niste pachetele cu mancare pe care voiam sa le dam de pomana, dar nu am ajuns, pentru ca se facuse deja tarziu cand s-a intors el de la sala si trebuia sa ajungem la niste prieteni. M-am suparat ca acum se grabea sa ajungem la ei, care oricum nu ne asteptau in ploaie, si oricum am stat pana la 3 dimineata la ei.Ca sa scurtam drumul am evitat rondul de la Victoriei, unde ma gandeam ca gasim oameni carora le-ar prinde bine niste sarmale. Am castigat naxim 3 minute aseara ca am ocolit zona aia, dar si eu m-am atacat prea tare. Avea dreptate, puteam sa facem asta azi, si desi nu imi convenea sa amanam, as fi putut sa evit o cearta. Care m-a afectat mai mult pe mine oricum.
Nu e vorba sa facem compromisuri, dar analizand obiectiv, eram mai castigata daca taceam din gura si ma bucuram pur si simplu de ninsoarea de aseara, decat daca mi-am stricat dispozitia doar pentru ca nu am facut ATUNCI imparteala farfuriilor...
Ok. Deci ma sabotez singura. La fel ma sabotez si cand ma uit la comentariile fostei lui prietene pe facebook ( la postarile in care sunt si eu tagguita, macar nu mi-o caut pana in panzele albe :))). imi apar in timeline, dar ma uit cu interes, recunosc... ). Si nu am niciun motiv sa fac asta. E ca si cand as astepta sa faca un pas gresit, sa se intample ceva intre noi. Si nu e ok. Am de ce sa am incredere in el, si despre asta e vorba intr-o relatie.
Am avut o conversatie cu o prietena apropiata zilele trecute. Ea e preocupata de fosta prietena a actualului ei .Intr-adevar, se pare ca ea ii mai da lui mesaje, dar el ii da toate motivele prietenei mele sa aiba incredere in el, s-au atasat destul de repede unul de celalalt. O inteleg ca e preocupata, dar nu are incredere in el. Spune ca are, dar actiunile ei (cititul de mesaje in telefon, stalk-aritul pe facebook etc) arata ca nu. Recunoaste si ea ca nu total. O inteleg, au fost precedente (nu cu el, cu fostul ei) si e greu sa dai credit 100%.
Eu nu sunt aici sa judec pe nimeni. Dar imi dau seama ce se intampla pentru ca am si episoade similare. Si sunt constienta ca de fapt ma sabotez pe mine cand fac asta. Nu stiu ce sa spun despre increderea 100%, dar pe de alta parte, daca nu imi  da niciun motiv sa fiu suspicioasa, faptul ca ii caut in mesaje, pe facebook si oricunde mai pot (nu fac asta eu personal) spune mai multe despre mine decat despre el.
Este foarte greu sa "let go". Dar imi dau seama ca atunci cand voi invata sa fac asta, o sa fiu cu adevarat fericita.Let go, detaseaza-te. Este atat de simplu de spus, suna atat de cliseic oricum. Poate am citit asta in articole de 1000 de ori, dar pana cand nu accept asta ca parte a realitatii mele suna doar ceva frumos despre care anumiti oameni vorbesc, scriu etc. Let go inseamna pentru mine ca in relatia cu Ionut sa ii dau libertatea sa faca ce vrea, cu toate riscurile care exista (in mintea mea, nu stiu daca sunt riscuri reale, chiar nu cred!). Sa iasa cu fosta lui prietena, pentru ca acum sunt doar amici. Pot sa inteleg asta, si eu ies cu fostul meu prieten, intre noi s-a terminat acum multi ani, am ramas prieteni buni pentru ca tinem unul la altul , ne respectam, stim de relatiile actuale etc. De ce sa nu fie la fel si la Ionut? Eu nu ma vad cu fostul meu ca sa tin vreo flacara in viata etc. El spune ca nu mai este nimic intre ei,eu aleg sa il cred. Ma mai prefac ofticata, mai rad de el cand se vede cu ea, dar in adancul sufletului meu, nu am nimic impotriva. Aleg sa am incredere in el.
Let go si atunci cand avem divergente, cand nu ne punem de acord asupra unor lucruri pe care sa le facem, cum sa le facem, De Craciun ne-am contrazis incontinuu cum sa facem curcanul. Mi-am dat seama ca nu voiam sa fac ca el doar din obsesie bolnava de a avea mereu dreptate, si din sentimentul meu ca nu sunt suficient de buna sa fac asta, ca nu sunt in stare dar trebuie sa demonstrez ca pot. NU trebuie sa demonstrz nimic,e ok atat cat pot, e ok sa faca el daca vrea. Pot sa fac si eu cu el, sau pot sa fac altadata.  Daca mi-as fi dat seama de asta in ziua de Craciun ar fi fost o zi mult mai buna.
Dar nu-i nimic, Invat sa le fac asa cum trebuie sa fiu fericita. Invat din greseli si e ok.


sâmbătă, 27 decembrie 2014

Craciun 2014


L-am asteptat din Septembrie. Am inceput sa ascult muzica de Craciun din Octombrie. Am organizat o mica petrecere la noi,  cu prietenii nostri, de care am fost super entuziasmata. Pana a venit. Asta a fost ieri.

Stiam ca sunt deprimata, fiind primul Craciun fara mama. Cred ca de asta am si avut ideea sa ne strangem la noi, sa mancam, sa bem, sa ne jucam... Dar de ieri dimineata, ne-am trezit sa strangem prin casa, sa aranjam , sa mai gatim ce mai trebuia si mi-am dat seama ca sunt total intoarsa.
De fapt in ultimul timp sunt. Ma gandesc foarte mult la mama, dar oricum am luat-o ca pe ceva natural. Voiam sa stau sa o plang. Dar am devenit foarte irascibila. Din cauza asta ma intep intr-una cu Ionut. El are rabdare, dar exagerez si stiu asta. Si imi dau seama ca o fac, si stiu ca nu e ok si nici nu prea inteleg de ce fac asta. Habar nu am daca lucrurile astea doua au ceva in comun, daca ma iau de el din cauza ca sunt eu suparata..chiar nu stiu. Dar sunt foarte trista. Ma doare de mor.

In plus, sunt si foarte devalorizata. Nu ma simt apreciata in niciun fel, si am si acceptat asta ca o realitate personala. Si o iau din nou pe panta "nu sunt suficient de buna". Dar asa ma simt.
Cred ca stiu de la ce mi se trage. E o prostie dar asta e. Trebuie sa imi recunosc lucrurile astea oricat de idioate ar fi. Stiu ca nu e vina lor, este problema mea. Stiu ca ei nici nu se gandesc la asta si ca nu are nicio legatura cu mine. Ca motivul este de fapt ca nu ma mai apreciez eu...din nou. Si oricat m-ar aprecia cei jurul meu , tot m-as simti neapreciata. Simt ca daca as vorbi despre asta, ar fi un fel de "pescuit complimente"...la modul ca le-as cere in mod direct.Si oricum dupa aia as simti ca nu e autentic, ci ca doar incearca sa spuna ceva sa ma faca sa ma simt mai bine In momentul asta da, am nevoie. Clar. Dar nu as putea sa recunosc asta "public". Si atunci imi asum ca nu e nimic de apreciat asta la mine, si asta e motivul pentru care nu imi spune nimeni nimic.

Si simt asta din toate punctele de vedere. Nu sunt suficient de buna, de draguta, de frumoasa, de amabila, de intelegatoare. Si..practic , merit ce mi se intampla.
Ionut ,cand ne-am cunoscut imi spunea ca sunt o persoana foarte frumoasa la suflet. Acum, le spune prietenilor nostri ca merita o statuie ca sta cu mine. Sub forma de gluma, dar eu nu as fi spus niciodata asta despre el. Si poate este o gluma, dar in ultimul timp sunt multe "glumite" din astea. Interesant ca si prietenele mele cred asta .."Nu stiu cum te suporta haha. Sa ii spui ca ii fac statuie". Si cum sa nu cred ca de fapt sunt un om groaznic si ca merit ce mi se intampla rau, si din contra, ca nu merit lucrurile bune care mi se intampla??

Stiu ca sunt mai repezita uneori, nu stiu daca am vreo scuza pentru asta sau daca macar caut. Clar nu sunt perfecta, din contra, sunt foarte departe de asta, dar chiar as vrea sa fac numai bine si ma gandesc constant la asta. Sa ma fac bine sa pot sa devin terapeut Bowen. Si ma simt intr-un cerc vicios, pentru ca nu stiu daca o sa ma fac vreodata suficient de bine ca sa pot sa fac cursul oricum.
Pe de alta parte, chiar incerc sa ma inteleg. Chiar cred ca au fost atat de multe lucruri pe care nu stiu sigur daca le-am depasit in ciuda eforturilor pe care le fac. Am incercat sa le ingrop, apoi am incercat sa le depasesc, ca nah, toate trec, am incercat sa le accept si sa ma impac cu ele. 

Cred ca nu reusesc. Nu am reusit pana acum...

luni, 22 decembrie 2014

am mai realizat ca...


Am mai realizat ca am evoluat asa mult. Ca sunt atat de puternica. Am fost atat de puternica. Chiar daca plang asa mult, si in ultimul timp (ultimul timp cam mai mult de un an! )plang din orice. La filme, filmulete care ma impresioneaza, plang cand plange cineva langa mine, plang cand imi amintesc prin cate am trecut , cum le-am depasit, cum le depasesc in fiecare zi, plang cand imi aduc aminte de ai mei desi stiu ca ei sunt mai bine unde sunt acolo, plang cand ma gandesc cand o sa fiu mireasa si nu o sa fie niciunul din ei langa mine, cel mai probabil nici bunica mea care are acum 83 de ani (din fericire, e atat de sanatoasa si sunt asa norocoasa ca o am acum). Plang la melodii care imi provoaca amintiri, plang de fericire de cele mai multe ori. Pentru ca sunt recunoscatoare pentru tot ce am, pentru locul in care sunt, pentru ce am ajuns, pentru oamenii din viata mea, pentru ca pot sa zambesc si sa sper.

Astazi am mai realizat ca prefer sa fiu ea cea bolnava, pentru ca stiu ca eu pot sa le duc, decat sa fie cineva langa mine pentru care nu as putea sa fac nimic practic. Si mi-am dat seama de asta dintr-o intamplare mai mult sau mai putin neinsemnata. Ieri am fost cu Ionut sa spalam masina. El abia iesise de la sala si se pare ca a facut o tendinita la glezna, dar ieri simtea doar o moliciune in glezna si cam schiopata din cauza asta. Si mai mergea putin cu mine de mana, si iar il lasa, si eu il tot intrebam ,iritata, ce are, de parca era vina lui ca il durea/schiopata. Si m-am trezit ca tipam la el din cauza asta. Iar aseara mi-am dat seama ca sunt recalcitranta cand simt ca nu as putea sa il ajut, si ca prefer sa ma confrunt eu cu probleme din astea decat sa sufere cineva apropiat mie iar eu sa nu am ce face. Cum a fost cu mama...

Tin in continuare dieta Whals, nu in totalitate, pentru ca la un moment dat mi s-a intors stomacul pe dos si nu mai puteam sa mananc nimic (permis sau nepermin). Dar am renuntat la cele 9 cani de supa pe zi, de fapt doar la cele 6 cani de supa (3 de frunze verzi si 3 de legume bogate in sulf). Sucurile de fructe colorate - 3 cani le-am continuat. Dar nu mananc gluten, lactate, am inceput sa mananc carne (nu din comert, imi aduce o fosta colega de master de la tara, si mai iau de la ferme online). Cu totul, ma simt mai bine, nu mai folosesc baston, dar nici nu am incercat sa merg mai mult pe jos. Dar pe distante scurte sunt ok. Ma gandeam chiar sa ma reintorc la dans, dar nu stiu daca sunt pregatita. Ma duc la sala, e mult mai bine, dar nu am echilibru sa dansez asa cum imi doresc.
Din cauza asta prefer sa stau departe momentan, incerc sa nu ma pun in situatii care mi-ar cauza frustrari.

Mi-am mai dat seama ca uneori ma influenteaza in mod negativ ce spun prietenii mei. De exemplu acum doua seri au venit la noi niste prieteni - un cuplu. Eu cu Ionut ne intelegem foarte bine, chiar recent discutam ca relatia asta ni se pare minunata, ca ne distram in fiecare zi impreuna, ne ajutam foarte mult reciproc si tinem unul la altul. Dar ne "certam" pe radio-ce post sa ascultam. Cum altii se cearta pe telecomanda, eu voiam sa ascult cantece de Craciun si el s-a cam saturat :)) La un moment dat, raman singura cu prietena mea,care ma intreaba daca totul e ok intre noi, ca ne tot intepam. Ii spun ca suntem foarte ok, si a doua zi ma surprind certandu-ma cu el, ca de ce ne intepam in public (??!!). El incepe sa rada, ca nu stie de ce a spus ea asta si de ce i se pare si ca altii se cearta pe telecomanda, noi ne intepam in gluma pe muzica de la radio. Nu e in niciun caz motiv de suparare.
Dar eu stiam asta inainte de toate. Intrebarea e de ce ma afecteaza si de ce sunt influentata de chestii care stiu ca nu sunt adevarate? La asta trebuie sa gasesc raspuns. Pentru ca asta inseamna, ca inainte de toate, sunt nesigura pe mine si ca cineva (chiar daca este vorba de cineva la care tin) poate sa imi darame siguranta. Si nu e ok. 

Dar asta este ceva ce trebuie eu sa imi rezolv. Tot este un pas inainte ca mi-am dat seama de asta. 

Cu dragoste,
Florenta

luni, 17 noiembrie 2014

Whals Diary



17/11/14


Ore de somn: 8 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit: ameteala (m-am ridicat prea repede din pat)
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:3 felii paine integrala cu pate de masline, somon , tofu si salata verde
Acticitate fizica: curs de yoga
Suplimente
8:00, 13.30, 21.00
  Omega 3
 8:00
 B complex
  8:00
 Vit D
1 cana de morcov la blender cu miere
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:avocado cu ceapa si turmnic,3 felii paine integrala cu ulei picant
Ce am mancat la cina:somon, salata cu avocado, tofu
Ce interactiuni placute /care m-au ajutat am avut azi: am reintalnit o colega din liceu (Dana)  - a fost profesoara la cursul de yoga la care am fost, am revazut-o pe Monica
Stresul (1-10):
Durerea(1-10):1
Energia(1-10): 8
Cum m-am simtit azi overall(1-10): 8
Ce mai vreau sa scriu despre azi:prima lectie de yoga diseara. Intamplator, o fosta colega din liceu tine ora (am aflat azi). A organizat una din colegele din trupa de la dans (Monica)
Scopul meu:  este sa revin sa dansez cel putin la fel de bine cand nu aveam probleme :)
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): imi doresc sa devin terapeut Bowen si sa ajut si eu pe altii asa cum am fost ajutata eu
Un lucru bun ce s-a intamplat azi: am citit despre Protocolul Whals si m-am hotarat sa il urmez
 Se pare ca nu pot sa ma apuc de cursul de bowen inca (am "vibratia" jos...nu prea stiu ce inseamna asta, dar mi-ar face rau)

18/11/14 

Ore de somn: 5 ore (m-a energizat foarte tare sucul de morcovi de la cina)
Cum m-am simtit cand m-am trezit: destul de bine, desi dormisem putin, fresh
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun: supa crema conopida , morcov, salata, ceapa si frunze de conopida, putina salata cu avocado, rosii, ardei gras rosu, ulei de in si tofu
Acticitate fizica: -
Suplimente
8:00, 17.00, 21.00
  Omega 3
 8:00
 B complex
  8:00
 Vit D

Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:putina salata verde cu ulei de in dar nu am putut sa mananc ca nu mi-a placut..prea mult ulei
Ce am mancat la cina:somon, salata verde cu ardei rosii, ulei de in , ceapa , seminte de floarea soarelui, tofu, zeama de supa de conopia, morcov, ceapa, salata verde
Pentru ce /cine sunt recunoscatoare azi:Pentru ca ma sustine ionut in dieta asta
Ce interactiuni placute /care m-au ajutat am avut azi:
Stresul (1-10):4
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):9
Cum m-am simtit azi overall(1-10): 8
Ce mai vreau sa scriu despre azi:seara m-am cam panicat...in carte apar niste retete si indicatii cum sa mananci in fiecare zi si mi se pare foarte mult..si foarte inflexibil...mi se pare greu de tinut, dar m-a mai incurajat Ionut..pana la urma asta trebuie sa fac
Scopul meu:sa ma fac bine
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi):sa am o sanatate buna , prietena mea sa isi dea seama ce e mai bine sa faca cu sotul ei
Un lucru bun ce s-a intamplat azi:m-a laudat sefa mea :)

19/11/14 

Ore de somn: 8 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit: bine
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  tofu cu pate de masline, salata, o cana de zeama de supa de brocolli, ceapa morcov etc
Acticitate fizica: 1 ora sala seara
Suplimente
8:30, 13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
In cele 9 cani: 3 cani supa crema broccoli ceapa1 morcov, 3 cani salata verde, patrunjel, dovlecei, 3 cani suc de gref si lamaie cu miere
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz: salata de rosii cu avocado, praz, ulei de in
Ce am mancat la cina: tofu cu masline, 1 cana supa crema, struguri,
Pentru ce /cine sunt recunoscatoare azi:Ionut
Ce interactiuni placute /care m-au ajutat am avut azi: o tipa la sala m-a intrebat cum ma mai simt, ma stia de la bazin. eu nu imi aduc aminte de ea
Stresul (1-10):3
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):9
Cum m-am simtit azi overall(1-10): 8
Ce mai vreau sa scriu despre azi:
Scopul meu: sa reusesc sa tin dieta asta cum trebuie
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi):
Un lucru bun ce s-a intamplat: am aflat ca Ionut planuieste o surpriza

20/11/14 

Ore de somn: 7.5 - 8 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit: bine, dar as mai fi dormit
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  2 cani de supa (1 salata cu dovlecei, castraveti,patrunjel;,  1 broccoli, ceapa, nu mai tin minte)
Acticitate fizica: -
Suplimente
8:30, 13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
In cele 9 cani: 3 cani supa crema broccoli ceapa1 morcov, 3 cani salata verde, patrunjel, dovlecei, 3 cani suc de portocala si lamaie (mult mai putina miere decat de obicei..incerc sa scad)
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz: salata de castraveti, rosii, ceapa, ulei de in, seminte floarea soarelui
Ce am mancat la cina: salata verde, kale , ceapa verde, ulei de in, seminte floarea soarelui, spanac, avocado, putin somon, 1 cana de supa verde
Pentru ce /cine sunt recunoscatoare azi: Ionut, ca sustine cu dieta asta, mamaie ca se simte mai bine
Ce interactiuni placute /care m-au ajutat am avut azi:
Stresul (1-10):3
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):9
Cum m-am simtit azi overall(1-10): 8
Ce mai vreau sa scriu despre azi:
Scopul meu: sa reusesc sa tin dieta asta cum trebuie, sa gasesc moduri sa fie cat mai diversificata
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa pot sa ma intorc la dans fara sa fiu frustrata
Un lucru bun ce s-a intamplat:


21/11/14 

Ore de somn: 9 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit:as mai fi dormit
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  2 cani de supa ( salata cu frunze de salata si gulie,patrunjel)
Acticitate fizica:
Suplimente
8:30, 13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
Doar 6 cani:  3 cani salata verde, patrunjel, frunza de gulie, 3 cani suc morcov cu sfecla  (mult mai putina miere decat de obicei..incerc sa scad), 1 cana suc de portocale si gref
am baut un ceai
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz: salata verde, kale , ceapa verde, ulei de in, seminte floarea soarelui, spanac, avocado,
Ce am mancat la cina:
Pentru ce /cine sunt recunoscatoare azi: Ionut, ca sustine cu dieta asta, mamaie ca se simte mai bine, pentru oamenii pe care i-am intalnit si vor sa ma ajute
Ce interactiuni placute /care m-au ajutat am avut azi:
Stresul (1-10):2
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):9
Cum m-am simtit azi overall(1-10): 8
Ce mai vreau sa scriu despre azi:
Scopul meu: sa reusesc sa tin dieta asta cum trebuie, sa gasesc moduri sa fie cat mai diversificata
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa pot sa ma intorc la dans fara sa fiu frustrata
Un lucru bun ce s-a intamplat:

22/11/14 

Ore de somn: 9 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok, in weekend. m-am trecit pe la 10 sa ma duc la psiho terapie
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  2 cani de supa ( salata cu frunze de salata ,patrunjel)
Acticitate fizica: sala 1.5 ore
Suplimente
8:30, 13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
9 cani:  3 cani salata verde, patrunjel, kale, 3 cani portocale, mango  (miere foarte putina),3 cani broccoli, ceapa, ciuperci
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz: salata verde, kale , ceapa verde, ulei de in, , spanac, avocado. Am gatit un pui intreg, am gustat si eu putin
Stresul (1-10):1
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):9
Cum m-am simtit azi overall(1-10):9
Ce mai vreau sa scriu despre azi:am fost super activa, am gatit, am fost la sala, seara la film
Scopul meu:sa reusesc sa ma tin de dieta cat mai diversificata
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa isi rezolve prietena mea problemele
Un lucru bun ce s-a intamplat:


23/11/14 

Ore de somn: 8 ore(m-am trezit dimineata, Ionut mi-a facut o surpriza, am mers cu trenul la Predeal)
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok,as mai fi dormit avand in vedere ca e weekend dar s-a meritat
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  2 cani de supa ( verde: kale, spanac, salata)
Acticitate fizica: plimbare prin Predeal
Suplimente
8:30, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
9 cani:  3 cani salata verde, kale, patrunjel, 1 cana portocale, gref(miere foarte putina),2 cani lamaie, 1 cana smoothie de mereu cu scortisoara, 3 cani conopida, ceapa, usturoi,
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:1 cana verde, cartofi natur cu salata de bureti (restaurant in Predeal)
Ce am mancat la cina: 2 cani conopida, salata verde cu avocado, rodii, ardei gras rosu, ulei de in, kale, ridichi negre, putin pui
Stresul (1-10):1
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):8
Cum m-am simtit azi overall(1-10):9
Ce mai vreau sa scriu despre azi: o zi minunata, o surpriza foarte placuta
Scopul meu:
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa am o relatie frumoasa
Un lucru bun ce s-a intamplat:o surpriza foarte frumoasa

24/11/14 

Ore de somn:9 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok, speram sa fi nins (asa anuntasera , dar nu)
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:  2 cani de supa ( verde: salata, kale, spanac)
Acticitate fizica:
Suplimente
8:30,13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
9 cani:  3 cani salata verde, kale, patrunjel, 2 cani lamaie cu miere,3 cani sfecla cu mango si miere, 3 cani conopida, ceapa, usturoi,
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:2 cani conopida, putin pui, salata verde, spanac,castravete, patrunjel, ulei de in
Ce am mancat la cina:
Stresul (1-10):1
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):7
Cum m-am simtit azi overall(1-10):8
Ce mai vreau sa scriu despre azi: dimineata am mers mai prost, ma gandesc ca o fi de pui, sa vad cum sunt la pranz
Scopul meu:
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa aiba efrecte pozitive dieta
Un lucru bun ce s-a intamplat: o veste buna despre prietena mea

25/11/14 

Ore de somn:9 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok, dar pur si simplu nu am putut sa mananc nimic
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun: nimic, m-am trezit cu sila de mancarea asta. am mancat cand am ajuns la munca 1 cana de ciuperci cu praz (supa la blender), dar in scarba
Acticitate fizica:
Suplimente
8:30,13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D

Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:jumate cana ciuperci, putin avocado cu ceapa rosie si ulei de in, putina salata de rucola, ardei, dovlecel, ceapa verde..dar ff putin. dupa pranz nu mai puteam de foame mi-am luat un pachet de covrigei
Ce am mancat la cina:mi-am luat paste fara gluten (din mei si hrisca) si alge deshidratate pe care le-am gatit, si le-am pus un sos de rosii cu busuioc, cimbru , sare si piper
Stresul (1-10):4
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):6
Cum m-am simtit azi overall(1-10):6
Ce mai vreau sa scriu despre azi:foarte obosita, foame, am avut o zi destul de proasta, am si cazut cu masina intr-un canal , m-a apucat plansul pana sa vina ionut, dar m-a ajutat un tip (a impins masina).
Scopul meu:
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa pot sa tin dieta asta
Un lucru bun ce s-a intamplat: m-a ajutat baiatul ala sa ies cu masina din canal , Ionut a fost super cand am ajuns si eram asa deprimata, mi-a mai trecut, m-a incurajat

3/12/14 

Ore de somn:9 ore
Cum m-am simtit cand m-am trezit:imi vine sa vomit
Greutate: 53 kg
Ce am mancat la micul dejun:orez expandat cu icre si tofu...imi vine a vomit
Acticitate fizica:
Suplimente
8:30,13.00, 21.00
  Omega 3
 8:30
 B complex
  8:30
 Vit D
In timpul zilei am baut 3 cani de portocale cu gref simiere ere
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz: orez brun cu ciuperci
Ce am mancat la cina:
Stresul (1-10):4
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):7
Cum m-am simtit azi overall(1-10):6. imi vine sa vomit nu mai am pofta de mancare deloc...am inceput sa merg mai prost..cred ca am luat-o prea tare la inceput cu 1000de cani
Ce mai vreau sa scriu despre
Scopul meu:
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa pot sa tin dieta asta
Un lucru bun ce s-a intamplat:

30/12/14 

Ore de somn:3.30-11.00
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok, as mai fi dormit putin , m-a trezit Ionut ca i-a sunat telefonul..munca...eu sunt in concediu
Greutate: 52 kg
Ce am mancat la micul dejun:orez expandat piftie, salam (de casa, natural), masline, o cana de fresh de portocale cu lamaie
Acticitate fizica:30 min pe bicicleta (2 serii de 10 dimineata si una de 10 seara)
Suplimente
11:30, 15.00,21.00
  Omega 3
 11:30
 B complex
 11:30,21.00
 Vit D 20 picaturi x 2
In timpul zilei am baut 2 cani de portocale si miere(una si cu lamaie si una si cu gref), un ceai de turmenic (lapte de cocos, jumatate de lingurita de turmenic, 2 lingurite de miere, un praf de piper, un praf de scortisoara, un catel de usturoi strivit -toate la blender).
Am mai mancat 2 bucatele de ciocolata neagra , niste biscuiti fara gluten, cu castane , dar nu au fost bun (din Mega Image - foarte uscati, pentru Scleroza Multipla se recomanda supele, alimente cat mai grase -bogate in omega 3, si lichide, calde, deci de evitat uscaciunile), niste snacksuri din linte, fara zahar si adaosuri, par destul de sanatoase (tot de la mega image)
Medicamente: -
Ce am mancat la pranz:ciuperci inabusite ulei de masline (normal trebuie ulei de cocos la gatit - punctul de topire e mai inalt si catena de omega 3 nu se distruge la incalzire) si salata de andive
Ce am mancat la cina:orez expandat cu putina piftie si salam, supa crema(brocoli, salata verde, ceapa, morvoc, baby spanac, ulei de cocos,sare, piper)
Stresul (1-10):2...ma cam intep cu Ionut
Durerea(1-10):1
Energia(1-10):7
Cum m-am simtit azi overall(1-10):8.Sunt ok, dar picioarele cam incordate.
Ce mai vreau sa scriu desprea zi: incerc sa nu mananc gluten, desi am avut mici scapari zilele astea
Scopul meu:sa devin terapeut Bowen. vreau sa dansez :(
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa fiu mai rabdatoare, mai buna, sa vorbesc mai frumos
Un lucru pentru care sunt recunoscatoare: am mers destul de mult azi pe jos, am vrut sa mergem la targul de Craciun de la Universitate dar se inchisese deja si ne-am mai fatait pe acolo sa dam pachetele de mancare facute).

01/01/15

Ore de somn: 6.30 - 14.00
Cum m-am simtit cand m-am trezit:ok, am fost azi noapte la petrecerea de revelion, dragut
Greutate: 52 kg
Ce am mancat la micul dejun - de fapt pranz cand m-am trezit: paste fara gluten cu texturat de soia si sos de rosii facut de mama lui Ionut .Am mai pus cimbru, oregano, busuioc, ulei de cocos
Micul dejun l-am luat la 6 dimineata cand am venit acasa: orez expandat cu piftie de curcan (curcan de la tara de la o prietena), jumatate de prepelita (de la o crescatorie a unei cunostiinte) cu muraturi gogonele si castraveti (muraturile sunt recomandate in SM si nu numai, alimentele fermentate sunt sanatoase)
Acticitate fizica:30 min pe bicicleta (o serie de 10 dimineata si doua de 10 seara)
Suplimente
7.00, 14.30,21.00
  Omega 3
16.00
 B complex
14:30,21.00
 Vit D 20 picaturi x 2
In timpul zilei am baut 2 cani de portocale si miere(una si cu gref si una fara), un ceai de turmenic (lapte de cocos, jumatate de lingurita de turmenic, 2 lingurite de miere, un praf de piper, un praf de scortisoara, un catel de usturoi strivit ).
Am mai mancat 2 bucatele de ciocolata neagra fara zahar ,fulgi de cocos cu fulgi de migdale peste care am pus miere, cacao bio si nuci pecan. O  bucatica de cozonac facut de mamaie cu nuci si stafide (am resimtit putin glutenul - agitatie in maini si incordare mai mare in picioare. Nu foarte rau)
Medicamente: -
Ce am mancat la cina: restul de prepelita
Stresul (1-10):1
Durerea(1-10): 1
Energia(1-10):7
Cum m-am simtit azi overall(1-10):8.Sunt ok, dar picioarele cam incordate, mai putin ca ieri totusi. Cand le simt, mai pedalez pe bicicleta si imi mai trece
Ce mai vreau sa scriu desprea zi: incerc sa nu mananc gluten, desi am avut mici scapari zilele astea
Scopul meu:sa devin terapeut Bowen. vreau sa dansez. Azi noapte am dansat destul de mult, sunt destul de ok cu faptul ca nu pot dansa cum/cat vreau, am acceptat asta, ii admir pe cei care danseaza, dar nu mai sufar. Cred.Ma opresc cand simt ca nu mai pot si...sunt ok cu asta. Nu trebuie sa dansez chiar non stop
Un lucru pe care mi-l doresc (in viitor sau azi): sa fiu mai rabdatoare, mai buna, sa vorbesc mai frumos
Un lucru pentru care sunt recunoscatoare:Pentru relatiile mele, pentru ca am posibilitatea sa merg mai departe.



Protocolul Whals-Cum infrang Scleroza Multipla folosind procipiile Paleo si Medicina Functionala


Am inceput sa citesc o noua carte : The Whals Protocol.How I beat progressive MS using Paleo principles and Functional Medicine. Este o carte cu tema medicala, scrisa de o femeie medic diagnosticata cu SM secundar progresiva.
In prima parte a cartii povesteste cum a fost diagnosticata, trairile ei si prima raza de speranta cand deja ajunsese in carucior. Bineinteles ca m-am regasit in mare parte, desi este o diferenta de varsta destul de mare (a fost diagnosticata pe la 50 de ani...eu la 19). Povesteste cum , pana sa descopere aceste principii (ideea in mare este un stil de viata sanatos si consumul anumitor alimente care i-au reversat simptomele) isi lasase viata in mainile medicilor incapabili sa faca ceva ...asa cum facem noi toti. Asa cum am facut si eu in prima faza. Doar ca mi-am dat seama ca acum cativa ani ca pot sa fac altceva...am continuat sa fac miscare. Sa merg cat pot de mult, sa fac sport cat pot eu de mult. Eu nu am descoperit niciun leac magic in boala asta, dar am reusit sa ma pastrez asa pana acum. Am avut un stil de viata sanatos mereu, nu am mancat niciodata prostii si in ultimii 3 ani am un regim destul de strict ( nu pun gura pe mancare procesata, sunt vegetariana, in ultimul timp nu mai mananc nici lactate etc). Dar nu e suficient. Starea mea acum nu este foarte rea, am reinceput sa fac sport intr-un ritm relativ normal, pot sa merg dar obosesc si nu merg distante lungi, dar am un tonus bun. In ultimele saptamani am avut o dieta chiar raw vegan, si intr-adevar am un tonus mult mai bun.
Dar sunt dispusa sa incerc orice, pentru ca vreau sa ma vindec de tot si stiu ca o sa reusesc in timp. Pentru ca eu vreau sa dansez din nou.
In carte, povesteste cum in urma acestei descoperiri si-a schimbat si viziunea de medic care dadea doar prescriptii si medicamente pentru orice probleme. Acum pacientii ei incep sa renunte la medicamentele clasice (chiar si pentru SM) , dar bineinteles , asta doar dupa o anumita perioada in care corpul s-a stabilizat, analizele ies bine iar tonusul general este mai bun.
Eu am renuntat brusc. Acum 3 ani , cand am depistat virusul Lyme am renuntat la Interferon chiar in ziua in care mi s-a confirmat diagnosticul Lyme. Lucrurile nu sunt asa simple. Se pare ca boala Lyme sustine Scleroza Multipla.
Cum functioneaza. SM - boala autoimuna. Asta inseamna ca sistemul imunitar ataca propriile tesuturi (mieline si sistemul nervos) Sunt doua teorii: proteinele din corp, din cauza anumitor factori isi schimba forma (se modifica - factori de mediu, eu as adauga si conflictele interioarfe, socuri puternice etc) iar sistemul imunitar nu le mai recunoaste ca fiind proprii si le ataca.
A doua teorie, sistemul imunitar devine hiperactiv. Asta se intampla in prezenta unor virusuri "destepte" (cum e borelioza) , care pot sa isi modifice structura astfel incat sa o imite pe cea normala a organismului. In momentul in care sistemul "se trezeste" si le recunoaste, devine agresiv, hiperactiv, incearca sa le elimine cat mai repede. Am trait si asta acum 3 ani, cand am renuntat la Interferon si am incpeut tratament cu antibiotic pentru Lyme. Faptul ca am renuntat la Interferon nu a schimbat lucrurile cu nimic, nu m-am simtit mai rau deloc, nu am simtit nimic. La vreo 2 luni dupa, am inceput tratamentul cu antibiotic, si asta a declansat "marea criza". Cand le-am atacat, spirochetele au iesit la suprafata si sistemul imunitar s-a sesizat.
Nu cred ca borelioza mi-a cauzat boala, dar in mod sigur a favorizat dezvoltarea ei.
Despre asta vorbeste Dr Whals: pentru a functiona corect, corpul trebuie sa primeasca ce are nevoie (hrana de calitate, suplimente, spor) si trebuie sa indepartam reziduurile si tot ce favorizeaza dezvoltarea bolii (mancarea procesata, infectii etc). In principiu, schimbarea stiulului de viata e solutia.
Din fericire,eu simt ca sunt la jumatatea drumului. Am un stil de viata sanatos oricum, dar nu urmez un anumit protocol. Insa o sa fac si asta.
Problema mea raman emotiile negative , despre care si Dr Whals spune ca trebuie eliminate. Asa cum sustine si ea, folosesc meditatia si alte activitati recreatoare, ma duc la terapie psihologica, dar stiu ca mai am de lucrat la asta.
Dr Whals sugereaza sa tinem un jurnal in care sa avem evidenta simpomelor. Asta ne va ajuta sa vedem progresele. O sa imi fac Whals Diary tot in cadrul blogului :)

miercuri, 15 octombrie 2014

Ganduri din concediu 2014-Bucovina+solutionare proces


In sfarsit am fost in concediu. Eram atat de obosita...psihic bineinteles. Mi-am mai luat intre timp cate 1,2,3 zile ,dar intordeauna a fost ca sa rezolv lucruri administrative pe care nu le pot rezolva in weekend. Chiar in ziua in care am plecat, dimineata am avut proces (in urma accidentului de vara trecuta, cand am fost rasturnati cu masina pe autostrada,masina luand foc etc...din fericire nu a patit nimeni nimic, dar in urma raportului "amanuntit" al politiei, eu am fost vinovata. Nu de alta, dar eu nu ii cunosteam pe toti politistii de la sectie, cum ii cunostea domnul cu BMW Seria 7 care m-a lovit la iesirea de pe autostrada, in apropierea unui sens giratoriu... Concluzia dupa proces (infiintarea cu martora mea): am pierdut. Ceea ce m-a facut sa ma simt extreeeem de bine. Nici nu mi-am dat seama intr-un an jumatate cat am fost de stresata din cauza acestui proces. Si cum am simtit ca mi s-a luat o mare piatra de pe umeri.Pentru ca am pierdut procesul cu politia, nu mai urmeaza procesul cu cel care m-a lovit ca sa obtin asigurarea. Nu ma intereseaza ca am pierdut masina, as fi luat cam 3000 euro de la asigurare (masina a fost dauna totala), nu mai conteaza ca am platit aproape 2500 lei unui avocat corupt (fost sef al politiei) care nici macar nu s-a prezentat la ultima infiintare, anuntandu-ma de asta in seara dinaintea procesului (pentru ca l-am sunat eu,nu ca m-ar fi sunat el).Ma trimitea pe mine (eu fiind in carja in momentul asta) sa cer amanare ca nu poate el sa vina. Pana la urma a trimis o ametita care..a facut treaba. Dar nu conteaza. Important e ca s-a terminat.Am anuntat ca nu fac apel.
Si...am plecat in concediu in aceeasi zi. Eu mai folosesc acest blog ca si jurnal mai mult. Avand in vedere ca in momentul de fata nu e public, si nu stiu cand o sa ma decid sa il public, profit sa am o evidenta a ceea ce traiesc, dar si sa imi ordonez gandurile. Sunt de parere (acum) ca un jurnal poate sa iti disciplineze gandurile, in special cand ai probleme , dar nu numai. In momentul in care te asezi sa scrii, trebuie sa iti ordonezi gandurile, ca sa scrii. Nu mai sunt doar razlete, haotice in mintea noastra. Si e ca si cum ne-am privi sufletul in oglinda apoi.
In concediu, mi-a fost mult mai usor sa scriu in agenda, avand in vedere ca nu aveam acces la calculator, si am vrut sa imi scriu trairile. Asa ca in continuare, ca sa nu le pierd, le voi transfera aici.
24.09.2014
Am ajuns la Lacul Rosu seara la 8.30. Bezna total, cu greu am gasit drumul spre pensiunea Anda. Plecatide la 3 dupa amiaza, dupa proces, in cele 5 ore in care am admirat natura superba,in special ultimele ore pana sa se insereze de tot, am avut o gramada de revelatii. Lumina calda a soarelui de toamna la apuc, sentimentul de liniste pe care mi-l dadeau lanurile intinse , casele intunecate,m-au facut sa realizez cat de stresata eram si cata neliniste e constant in sufletul meu.Cum viata astaoras ne complica asa mult vietile ,uitam sa ne gandim la sufletele noastre agitate, incurcati in zilele prea aglomerate si scurte din Bucuresti.
Pentru prima oara am luat in calcul ca as putea trai undeva,mai izolat,unde nu as avea grijile pe care le am acum. Si stresul fiziologic nu ar mai fi la ordinea zilei. As avea timp si pentru altceva inafara de griji, presiunea de la munca nu ar mai conta si in general presiunea care o pun pe mine ar disparea.
Si asa cred ca m-as face bine.
Nu ar mai exista zile de salariu in care sa incep sa fac transferuri catre toti furnizorii, sa ma gandesc la ce datorii mai am si cu cati bani o sa raman (nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Sunt recunoscatoare pentru jobul meu,viata mea oricum este ea si pentru faptul ca mai raman cu bani totusi, dupa toate. Dar asta am simtit)
Cu ocazia asta, ajutata si cartea pe care o citesc "Cele 7 Deprinderi ale persoanelor eficiente"-S.Covey, apropos de cercurile personale de influenta, mi-am dat seama ca un centru de influenta gresit pe care il am sunt banii. Nu ma refer la aspectul materialist, la banii altora, nici la zgarcenie sau ca as vrea mai multi bani acum, ci la banii mei , ca masura de siguranta. Cred ca pentru ca a trebuit sa ma bazez pe mine de mica,iar faptul ca stiu ca am niste bani acolo, imi ofera siguranta. Reciproc, daca stiu ca nu am, ma face sa ma simt nesigura, vulnerabila. Mi-am dat seama ca asta nu e ok. Nu pot sa spun ca am cine stie ce cheltuieli, nu dau banii "pe prostii", sunt foarte calculata, dar daca situatia mea financiara s-ar schimba in mai rau, m-ar afecta mult. Si nu e ok. Centrul meu in influenta nu ar trebui sa fie banii, aspectul financiar. Este valabil si pentru alte centre de influenta in general. Unii au ca cenestetru de influenta sotul, sotia, relatia, prietenii, familia. Ceea ce la prima vedere pare ok. Este normal si sanatos sa fim preocupati de aceste lucruri. Dar nu este bine ca ele sa fie centrul nostru de influenta. Pentru ca daca o variabila in legatura cu aceste lucruri se schimba in rau ( o cearta mai puternica ingtre soti, copilul se apuca de droguri, prietenii pleaca in alte tari sau pur si simplu se indeparteaza), noi devenim ba agresivi, sau deprimati, in orice caz, vom fi controlati de emotii negative si nu vom fi in stare sa gasim o solutie sau sa intelegem situatia in mod obiectiv, detasat.
Din cauza asta,spune dl Covey,cercul nostru de influenta ar trebui sa fie niste principii solide, sanatoase, care sunt constante, care nu pot divorta de noi sau nu ne pot lasa. Bineinteles, chestii in viata se intampla, nu le putem controla, dar cum zicea Viktor Frankl ( Omul in cautarea sensului vietii - este cartea mea de capatai, chiar si S Covey face multe referiri la ea), vom avea mereu control si libertatea de a ne controla atitudinea si actiunii. V Frankl a fost un psiholog, psihiatru care a supravietuit lagarelor de concentrarea naziste si a scris aceasta carte in urma experientelor lagarului. In cele mai crunte conditii, a realizat ca libertatea suprema a omului este de a-si pastra demnitatea. Este o cartea pe care o recomand mereu apropiatilor mei, chiar cei mai buni prieteni au si citit-o/o citesc de la mine. Iar eu am primit-o de la prietenul meu acum un an,o persoana de la care invat in continuare foarte multe.
Revenind, aceste principii sanatoase,sunt orientate pe suflet si spiritual.Nu o sa detaliez acum prea mult , inca citesc cartea.
26.09.2014
In prima zi dupa Lacul Rosu, in drum spre Voronet, unde suntem cazati, am vizitat Manastirea Neamtului.Manastirea este de fapt un mare complex, unde locuiesc si calugari (schit) , dar gradina interioara este impresionanta. Viata acolo pare atat de linistita. Am incercat sa-mi imaginez cum ar fi stau acolo cateva zile,o saptamana sau mai mult. Sa am timp sa ma gandesc la sufletul meu, sa pot sa acord mai mult de cateva momente introspectiei. Cat am stat la manastire,ne-am vorbit foarte putin. Nu simteam nevoia sa spun nimic, sa perturb linistea armonioasa de acolo. Cred ca e asa usor acolo sa nu vorbesti. Doar sa stai, sa te gandesti. Razele soarelui scaldau curtea manastirii si cumva, mi-am amintit de copilarie. Nu de un episod anume, sau nu ca in copilarie zilele mele erau scaldate de soare in manastiri :) dar pur si simplu.
Astazi, vizitand Voronetul , am reusit sa imi fac primele idei cu privire la misiunea mea personala, gandindu-ma la ce ii cer lui Dumnezeu (tot Stephen Covey ne indeamna , pentru a fi eficienti, sa ne punem pe hartie misiunea noastra personala, ceea ce ne dorim de la noi si de la viata)
Asadar (inca mai lucrez la misiunea mea, dar primele ganduri):
1. Sa nu mai am asteptari de la viata, de la oamenii din jurul meu. Sa iau lucrurile cum vin si sa caut mereu sa invat din tot ce mi se intampla, pentru ca eu am ales viata asta,pentru ca sufletul meu sa isi invete lectiile.
2. Sa fiu fericita, indiferent de modul in care evolueaza viata si boala mea, conditia mea fizica, relatia mea cu alte persoane sau alti factori externi.
3. Sa ma iubesc pe mine in primul rand , ca sa pot iubi oamenii in general.
27.09.2014
Ma gandesc la misiunea pe care mi-am setat-o. In dimineata asta, dar si in celelalte dimineti m-am trezit cam rau. Echilibru foarte rau,forta in picioare mai deloc.Sunt usor deprimata...incerc sa nu ma gandesc la asta, si sa nu imi dau seama ca sunt foarte deprimata?
Sa nu am asteptari. Vad ca parca sunt din ce in ce mai rau. Sa nu am asteptari echivaleaza pentru mine cu faptul ca nu mai am speranta. Si stiu ca nu e ok, nu asta ar trebui sa insemne. Incerc sa imi fac ordine in ganduri.
Am iesit pe terasa sa fac exercitiile....Cred ca m-a afectat si ca nu am mai facut deloc miscarezilele astea. Poate o sa fie mai bine dupa asta.
Seara: depresie totala azi. Am fost la Cetatea Suceava si m-am mega chinuit. M-a apucat plansul de vreo 3 ori. Am inceput sa pun la indoiala daca a fost ok ca m-am lasat de dans de tot (anul trecut ma pregateam pentru festival pe vremea asta), deci dansam. Acum nici in baston nu merg singura. Daca nu ma tine Ionut , nu rezist mai mult de cativa pasi.
Mi-am luat un cojoc din bazar...480 lei. Ca dupa sa imi dau seama ca nu imi trebuia cojoc ca sa stau in masina la iarna. Pentru ca la cum merg lucrurile nu cred ca voi putea sa merg pe afara, prin frig si zapada.
Si cred ca asta mi-a declansat depresia. In plus, nici nu eram sigura ca il vreau. L-am luat cu gandul la mama, care ma batea mereu la cap , si la mamaie, ca o sa ii fac o bucurie. Dar e stupid sa am motivele astea ca sa imi iau ceva asa de scump. 
28.09.2014
Mult mai bine azi. Nu stiu ce s-a schimbat, dar de cand m-am trezit am putut sa merg mai bine. Am facut si exercitii, m-am plimbat prin gradina. Apoi am fost la un bazin sa inotam pana la pranz. Foarte problematic sa merg la baie...mi-e greu sa ma tin deasupra in toaletele publice. Imi si aluneca picioarele...
Vreau sa fac putina introspectie. Sa ma gandesc la furie. Oare pe cine sunt furioasa? Oare sunt furioasa pe mama? Ca m-a lasat sa ajung asa? Chiar nu. Nu stia ce sa faca. Crescuta practic in spital, a facut ce a stiut mai bine. M-a inscris in program cu betaferon. Chiar nu sunt suparata pe ea. Poate ca as fi vrut sa vorbim mai mult, mai deschis. Poate ar fi fost altfel si pentru ea...
Pe Vasile. (un fost). Clar sunt furioasa. Desi nu stiu daca pe el, sau pe mine de fapt. Ca m-am atasat si umilit asa mult, atat timp. Dar a fost o lectie. Am stiut genul de oameni de care sa ma tin departe. A mai fost Vali. Si asa erau prieteni :)). Cuplul lectie pentru mine. Vali cel putin a fost...non sens intr-o perioada prea vulnerabila. Aparent nu imi invatasem lectia atunci.
30.04.2014
Aseara a venit un prieten de-al lui Ionut cu prietena aici, la noi la pensiune. Se cazeaza si ei pentru cateva zile, dar noi plecam maine. Super draguti, am rezistat si eu pana la 1 noaptea cu ei.
Ieri la Putna am vrut sa ma spovedesc. Ma gandeam, si ma asteptam (!!! trebuie sa mai lucrez la misiunea mea: fara asteptari) la o eliberare. Ne-a spovedit pe amandoi, si impreuna, si separat, dar s-a concentrat mai mult ca "trebuie sa ne casatorim". Eu chiar as fi vrut sa imi dea un sfat de cum sa ma eliberez de gandurile referitoare la boala, nu ma gandeam ca o sa il ia si pe Ionut...nu simt ca m-a ajutat, ci din contra, acum ma simt mai nesigura pe Ionut. Mi se pare ca nu mai e tandru cu mine, ca s-a plictisit sau urmeaza. Are foarte multa grija de mine, nu stiu ce m-as face fara el, dar nu l-am simtit ca un iubit in vacanta asta, ci mai degraba ca un asistent. Stiu ca e super greu sa stai langa cineva care abia se tine pe picioare, sa ai grija, sa ajuti. Din cauza asta nu stiu cum i-as putea spune ceva, nu vreau sa ii reprosez nimic. Sper sa nu tina prea mult gandurile astea, simt ca s-a instalat deja un pui de nesiguranta, Daca intr-adevar fricile mele sunt fondate, daca le-as da curs, nu as face decat sa agravez lucrurile. Nu prea stiu ce sa fac, doar ca trebuie sa scap de gandurile astea.
1.10.2014
Azi noapte am ajuns in Bucuresti. Am facut mult pe drum, dar ne-am oprit de cateva ori. Am vazut si Cetatea Neamt. Eu doar de afara, nu mai puteam sa merg deloc. In ultimele zile am acceptat ideea de Dexametazona. Ma gandesc cu groaza ca o sa ma umflu de la cortizon, dar nici asa nu mai pot. Ma chinui prea tare, nu pot sa merg, imi simt picioarele prea incordate si ma dor. Mi se pare ca am asteptat suficient timp sa se dezinflameze. Cam 4 luni si stagnez, nu e niciun semn de vindecare. Sper ca nu mi-am pierdut speranta , nu prea imi mai dau seama, dar sunt descumpanita rau.Speram ca in concediul asta sa ma relaxez asa mult incat sa ma intorc pe picioarele mele. Din nou, poate mi-am creat asteptari absurde.
In schimb, I had the talk cu Ionut pe drumul spre casa. Bineinteles , in mare parte imi fac prea multe griji, dar i-am spus ca ma deranjeaza ca el nu se gandeste ca vom ramane impreuna neaparat. La modul ca "nu se stie ce o sa se intample", si gandul asta ma cam vlaguieste.