M-am decis sa ma fac terapeut. Terapeut Bowen. Sunt foarte entuziasmata. Inca nu am inceput cursul, am trimis mail sa imi opresc loc, dar oricum nu ma pot apuca pana nu termin eu tratamentul. Bowenul este o tehnica la care trebuie avut mare grija...se face cu rabdare si e nevoie de timp.
De asemena, psihoterapeuta mea m-a intrebat daca nu as vrea sa fiu psihoterapeut :) Ceea ce mi s-a parut foarte dragut, venind de la ea. Si mi-a recomandat un curs, cel pe care il urmeaza si ea, dar in alt grup. Si m-am apucat si de asta. Se face timp de 10 luni, un weekend pe luna. Si mi se pare fantastic! Am invatat ataaat de mult!
M-am apucat sa invat si anatomie, singura. Terapeuta mea Bowen mi-a dat o gramada de carti si am inceput sa studiez. Sunt foarte fericita ca fac asta. Imi doresc sa ajut oameni, si daca pot face ceva astfel incat sa nu treaca nimeni prin ce am trecut eu, sunt fericita.
M-am decis sa scriu astazi, dupa o destul de lunga perioada, pentru ca ieri am vorbit cu o fata. O tipa pe care am cunoscut-o intr-un schimb de tineri bolnavi de Scleroza Multipla in Polonia. Singurul la care am fost. Aga (asa o cheama) si cu mine suntem prietene pe facebook. In ultimul timp, posta chestii super despresive, si ma gandeam ca probabil nu e prea bine. Si nu stiu de ce abia ieri mi-a venit ideea sa ii scriu si sa ii povestesc despre protocolul Whals, dar si despre alte chestii pe care le fac eu sa ma simt mai bine.
Bineinteles ca aveam dreptate, intre primele chestii pe care mi le-a spus a fost ca nu mai este cum am cunoscut-o eu, nu mai lucreaza, este foarte inceata... I-am povestit despre dieta putin, i-am spus ca nici eu nu am fost asa bine si ca m-am pus pe picioare facand chestia asta. Mi-a cerut un link sa se informeze, am sfatuit-o sa isi cumpere cartea, dar ca pana atunci pot sa ii fac eu un rezumat cu ce sa faca in primele faze. A zis ca se gandeste si ma anunta.
Si astazi, mi-a scris. M-a rugat sa ii fac rezumatul. Am fost atat de fericita! Desi am avut calluri incontinuu azi la munca, in timpul unui call am scris 2 pagini cu lucrurile principale si i-am si trimis. A avut cateva intrebari, dar deja parea ca mai iesise din agonia in care era. Imi doresc sa reuseasca, chiar sper din tot sufletul sa nu renunte,
Am fost constienta ca ar fi putut sa nu mai imi scrie dupa. In depresia ei, sa decida ca nu mai e nimic de facut. Iar in punctul asta, imi dau seama ca nu am niciun fel de putere. Nu poti sa ajuti pe nimeni care nu doreste sa fie ajutat (constient sau inconstient). Ma ajuta foarte mult cartile de psihoterapie pe care le citesc acum, sa ma impac cu gandul asta. Si daca vreau sa fac asta, trebuie sa imi ofer ajutorul, dar decizia ramane a lor. Nu poti sa ajuti pe nimeni care nu se lasa ajutat.
Oricum, cumva, este prima mea pacienta :) Ii tin pumnii :)
