Abonare LifeIsNotAFight

Abonare

luni, 27 iulie 2015

Boala mea are o figura

 
Da. Boala mea are o fata. Pe care am visat-o. Si cred ca a fost cel mai elocvent vis pe care l-am avut vreodata.
In Analiza Tranzactionala, visele nu reprezinta in niciun caz o premonitie, superstitii etc. Visele sunt mesajele ale subconstientului nostru Este singurul mod prin care subcostientul nostru poate sa ne transmita mesaje.
Visul meu a venit dupa o lunga introspectie, am avut o perioada in care nu mai stiam daca sunt cine sunt cu adevarat, daca sunt pe drumul cel bun sau ma pacalesc , eu pe mine.
Aparent doar un vis, m-am trezit din el foarte speriata, dar in acelasi timp fericita ca s-a terminat cu bine, insa simtind frica in continuare, atat de puternic.

Eram cu mama si bunica mea in casa ( nu imi dau seama exact in care casa, pentru ca m-am mutat de vreo 3 ori, plus ca la un moment dat, mi se parea ca sunt in bucataria mea din Sicilia - Erasmus...dar asta poate nu e important). Si stiam ca este un criminal pe urmele mele. Simteam o tensiune foarte puternica. Mama era in dormitor, iar eu cu bunica mea in bucatarie. Incercam sa aprindem lumina, dar s-a stins si nu se mai aprindea.Era un semi-intuneric in casa care sporea tensiunea, pentru ca asteptam criminalul.
Care a venit. A inceput sa bata tare in usa, mama a venit din dormitor, a inchis geamul ca sa nu poata intra pe geam ,in schimb a spart oricum usa.
Era un tip, pe la 29 de ani, slabut, care avea cumva atarnat, prins de el , o gramada de cutite. Cu care m-ar fi omorat, Eram toate blocate in bucatarie, iar el statea in usa, astfel incat nu puteam iesi.
Cand la un moment dat, s-a intamplat ceva. Mi-am dat seama ca avea un zambet tampit pe fata. Si din momentul ala, mi-am schimbat total atitudinea. Nu mai imi era frica, am inceput sa rad de el, ca "de ce razi asa, ca prostul?". Am luat o carpa din bucatarie, m-am facut ca o arunc spre el, l-am driblat, am aruncat-o, si am reusit sa ies din bucataria in care ne blocase.
Eram scapata. In momentul ala m-am trezit. Inca in pat, mai mult adormita, am inceput sa recapitulez visul si sa gasesc simboluri.
"Criminalul" era in mod evident boala mea. Si am stat si l-am analizat. Avea 29 de ani. Nu a spus, dar stiam. Pentru ca eu am 29 de ani. Si el este parte din mine. Desi l-am descoperit mult mai tarziu , la 19 ani. Pentru ca partea mea, din mine, care ma iubeste cel mai mult, m-a ghidat catre adevaratul meu drum in viata. Pentru ca limitarile corpului nostru pentru asta sunt. Cel putin asta am concluzionat pana acum: eu imi doream sa fiu dansatoare. Toata viata am visat la asta. Cand de fapt misiunea mea, scopul meu, a fost dintotdeauna sa ajut oamenii. Sa devin terapeut. Iar "acest tip de 29 de ani" nu numai ca m-a oprit din drumul meu stabilit, ci m-a si ajutat sa vad alt drum. Pentru ca acum, dupa toate luptele si framantarile mele interioare pot sa inteleg mai bine prin ce trece cineva care se confrunta cu o afectiune, atat la nivel fizic, cat si psihologic.
Imi amintesc figura "criminalului". Eu l-am considerat criminal. Ce-i drept, a dat buzna in bucataria mea, asa cum boala a dat buzna in viata mea. Privind mai atent, imi dau seama ca fata lui era de copil, desi avea o gramada de cutite amenintatoare. Era de fapt un copil inofensiv, care a inceput sa zambeasca prostut cand am inceput sa fac misto de el, S-a lasat pacalit de o carpa pe care am aruncat-o spre el, si m-a lasat sa trec. Niciun criminal nu ar fi facut asta. El este de fapt un copil inofensiv, care incearca sa ma protejeze.
Pentru ca nu este aici degeaba. Este aici ca sa ma invete o lectie, ceva ce eu singura nu pot vedea, doar ca important este sa gasesc ce, sa inteleg de ce se intampla asta, si sa imi schimb punctul de vedere...sa nu o mai vad ca pe o povara, ca pe ceva ce ma limiteaza, ci ca pe ceva care ma ghideaza spre drumul cel bun
Cutitele? Este oare o coincidenta ca asa, plin de cutite, a intrat la mine in bucatarie? Daca de fapt, incerca sa ma ajute? Pentru ca obosesc atat de tare stand in picioare, cand gatesc, si tai legume etc, pregatind masa? Daca el de fapt incerca sa ma ajute, pur si simplu, in bucatarie? Sa ma protejeze?

Este de fapt acea parte din mine inocenta, care ma ajuta asa cum poate ea, acel copil inofensiv, care crede ca nu are prea multa putere, si de fapt nu e constient de puterea pe care o are, pentru ca se sperie, si se lasa pacalit. Imi dau seama ca pacalindu-l pe el, ma pacalesc singura.
Intr-adevar, ce am invatat din visul asta, este ca pot sa depasesc orice moment, daca imi schimb atitudinea. Sa ma joc mai mult. Sa nu o mai iau asa tragic. Pentru ca in momentul asta, toooot ce fac si toate gandurile mele sunt indreptate catre boala mea, si cum pot sa minimalizez simptomele.
Ceea ce e ok, si normal, sa ma preocupe.

Doar sa imi aduc aminte sa ma mai si joc cu acest copil,intre timp.
Cu dragoste,
Florenta

sâmbătă, 18 iulie 2015

Subconstientul incredibil

Astazi m-am inscris la facultatea de psihologie. Am depus dosarul. Ar trebui sa fiu mandra, dar am retineri. Pentru ca, desi ar fi minunat sa imi schimb cariera, imi pun intrebari daca nu am intrat iar in scenariul meu de viata. Daca nu ma ambitionez, sa dovedesc, sa imi dovedesc, ca pot face si asta. Ca sunt capabila, si in ciuda bolii, mai fac o facultate. Wow, de admirat.
Si imi este frica pentru ca la un moment dat poate o sa fiu iar rau, si o sa trag de mine iar, sa ma duc la examene etc (desi m-am inscris la distanta, la examene tot trebuie sa ma duc).
Prietena mea mi-a trimis un link cu un filmulet care m-a pus pe ganduri. Lucruri pe care le stiam, dar de fiecare data cand le aud , trezesc ceva in mine. Cum corpul nostru vorbeste pentru noi atunci cand noi nu o facem. Cand partea aia din noi, care ne iubeste cel mai mult, ne trage un semnal de alarma, ca sa ne aduca pe calea cea buna. Cand nu putem spune nu, spune el in locul nostru.
Si am inceput sa ma intreb, daca cine sunt eu acum sunt cea autentica, cea care as fi fost daca atatea evenimente din viata mea nu m-ar fi facut asa?Daca faptul ca dau la psihologie este doar pentru a obtine diploma si a putea, o data cu terminarea formarii, cursului de Analiza Tranzactionala, sa devin psiholog, sau vreau sa imi dovedesc inca o data, ca pot face si asta? Si asta, si asta... Cand o sa fac si asta, o sa fiu multumita?

Cand am fost in Dubai, o discutie in contradictoriu m-a pus pe ganduri. Pana acum m-am gandit destul de evaziv la asta, ca este o problema la mine, dar am trecut repede peste. Acum au inceput sa mi se clarifice lucrurile , de ce am reactionat cum am reactionat, m-am intrebat, mi-am raspuns.


De ce m-am certat cu Mirel  in Dubai (numele este fictiv)? El sustine faptele stiintifice iar eu , practic sustin ca medicina trateaza prea putin organismul in totalitatea lui, ca ei spun ca SM e incurabila, iar eu sustin ca o sa ma fac bine. Cand m-a provocat, am inceput sa plang. De ce am inceput sa plang? Pentru ca nu cred cu adevarat ceea ce spun? Cred in relatia emotional-fizic, sau nu suficient? 

Mama spunea de chestiile astea , ca sunt placebo ca sunt pentru oameni sanatosi. Oare din cazuza asta nu sunt convinsa in subconstient ca o sa ma fac bine? Cred in continuare ca sunt doar povesti, si desi promovez gandirea asta la toata lumea, eu nu sunt convinsa de asta in subcontinent. Si asta e motivul pentru care nu ma fac bine. 

Gata. Ce spunea mama nu mai e relevant . mama a murit pentru ca nu a crezut in ea si nu s-a gandit la ea nicio secunda. Daca a facut-o, a facut-o prea tarziu.  

Eu ma certam cu mama. Mereu pe tema asta. Cand am fost in Germania si am venit de acolo cu medicamente naturiste facute de laboratoarele lor pentru Lyme a inceput sa tipe la mine , “ca mi-am luat medicamente de oameni sanatosi”. Ca pe scurt, nu o sa functioneze. De functionat a functionat, pentru ca la doua saptamani de la inceperea curei am avut cea mai mare cadere de pana atunci, am mers 2 luni in baston. Semn ca antibioticele functionau, omorau  spirochetele. Prin asta, se elibereaza neurotoxine si simptomele se agraveaza pana le-am eliminate din organism. Ideea e ca eu m-am certat groaznic cu ea atunci, m-am super enervate ca nu ma sustine, ca am venit de acolo si am dat atatia bani pe medicamente, iar ea imi spune ,practic, ca sunt apa de ploaie.
Daca nu as fi crezut-o, nu m-as fi enervat. Daca eu eram convinsa ca ceea ce fac e bine. Dar in adancul sufletului meu, desi la suprafata eram “rebela” si actionam exact in contra a ceea ce spunea ea (in AT asta se numeste “counterscript”, “counterinjunctions”), corpul meu biologic asculta ce spunea Mama, pentru ca era Mama, si avea mereu dreptate. Si in continuare, in subconstient, fac asta. 

Asta este momentul in care constientizez ce se intampla, si momentul in care ii spun mamei mele “multumesc” pentru multe din lucrurile pe care m-a invatat, dar acum trebuie sa traiesc si sa ma fac bine. Sa imi las corpul sa se vindece.
Revelatia pe ziua de azi…
Cu dragoste,
Florenta

marți, 14 iulie 2015

Dieta


Voiam de mult sa scriu despre asta. Discutiile despre dieta sunt foarte controversate, de obicei le evit, pentru ca sunt de parere ca nu exista o dieta buna sau o dieta rea (inafara de fast food, prajeli prea des etc  - asta e o dieta rea :)) desi unii m-ar contrazice :D ).. Cred ca exista o dieta potrivita pentru o anumita persoana/problema etc.
Asa ca tot ce vreau sa fac in acest capitol este sa vorbesc despre dieta mea, pe care mi-am construit-o in urma documentarii din carti, internet,  si nu la intamplare, ci argumentat (schimbarea dietei a pornit de la doctorita mea, fiind prima persoana care dupa 7 ani de simptome mi-a aratat ca se pot atenua simptomele asa de simplu)

Avand in vedere ca pentru o persoana cu SM, ceea ce accentueaza simptomele este inflamarea leziunilor cerebrale, Am pornit de aici (de asemenea, multe afectiuni pornesc de la reactii inflamatorii, pentru care s-ar aplica aceste principii cu succes).

In 2011, mi-am cunoscut in sfarsit medicul :). Pana atunci, ma adresam la spitalul Universitar , unde singura solutie in cazul accentuarii simptomelor era cura de cortizon. Am ajuns la noua mea doctorita cautand pe cineva care facea apiterapie. Avand in vedere ca atunci faceam Betaferon pentru SM, a refuzat sa imi faca injectii cu venin de albine pentru ca se crea un conflict in corp: veninul de albine stimuleaza sistemul imunitar, in timp ce Betaferonul "moduleaza" (pe scurt, il slabeste). Dar mi-a dat prima dieta "customizata", si de aici am inceput.
A fost dieta mea pentru cam 2 ani si in principiu, consta din alimente permise si nepermise : carne de 2 ori pe saptamana (asta am schimbat intre timp...de cateva ori. detalii mai incolo), fara zahar alb (doar brun si miere), fara faina alba (doar integrala; la fel si in paine si produse fainoase), fara covrigei, briose, produse de patiserie/cofetarie, fara lactate. In principiu nimic procesat, fara cafea (provoaca inflamatie. Cum imi place cafeaua la nebunie, mi s-a permis 2 cani pe asptamana de cafea decofeinizata).
Am urmat aceasta dieta cu sfintenie , citeam si inca citesc ingredientele pe orice cumpar (majoritatea produselor contin zahar). La dieta se adauga un amestec de miere, laptisor de matca, polen si tinctura de propolis care se consuma de 3 ori pe zi cate o lingura (dar poate varia). Dupa o luna de dieta , puteam sa merg pe tocuri :) Imi aduc aminte ca prima data cand am fost la cabinet ma plangeam ca nu pot purta tocuri si data urmatoare am venit pe tocuri. Nu puteam sa merg mult, dar oricum, puteam sa stau pe tocuri!
Intre timp s-au mai schimbat lucrurile si de aceea am continuat sa caut mereu si mereu noi lucruri. Dupa ce am fost diagnosticata si cu Lyme, tratamentul a fost foarte agresiv si aceea a fost marea mea cadere. Mi-am mai revenit mult fata de perioada aia si inca lucrez la asta.

Acum trei ani am devenit vegetariana. Intotdeauna mi-am dorit sa renunt la carne, dar am avut un pic de anemie mereu si mama "nu m-a lasat"  :)). Carnea in sine este un aliment dificil de digerat pentru organism, si asta a fost argumentul cu care am convins-o. Timp de doi ani am fost vegetariana, pana toamna trecuta, cand am citit o carte (despre care am mai mentionat in blog "How I beat Multiple Sclerosis",
 scrisa de un medic care sufera de SM). Modul in care e scrisa cartea, foarte accesibil , coerent si argumentativ, m-a fascinat si de atunci urmez principiile invatate acolo (confirmate din mai multe surse):
- fara gluten: glutenul este proteina din grau cel mai greu digerabila de organismul uman. Asta pentru ca in vremuri stravechi , Paleolitic, oamenii nu mancau niciun fel de cereale. Cerealele au fost descoperite mai recent si de aceea multe persoane nu s-au adaptat. Renuntand la gluten, am simtit imbunatatiri din primele zile. Din pacate, renuntarea la gluten implica renuntarea la paine, chiar si integrala, orice fainoase, orice aliment facut cu faina de grau. Mult timp am substituit cu rondele de orez expandat, uneori din porumb expandat, dar am renuntat si la acestea (contin alte proteine similare glutenului). Dar pentru o trecere mai suportabila, as recomanda
- fara lactate: suntem singurele mamifere care beau laptele altor mamifere dupa intarcare. Pentru mine asta a fost un argument destul de bun. De asemenea, clar este greu digerabil. Dupa ce am renuntat la lactate, nu ma mai balonam, digestia era mult mai buna
- fara zahar deloc: zaharul brun/brut din comert oricum nu este natural. Chiar doar cu zahar brun, nu ma simteam suficient de bine. Am zis sa fac o incercare, sa nu mananc o saptamana deloc zahar. Rezultatele erau vizibile (la mine) si pentru cei din jurul meu. In ultimul timp, am inceput sa reduc si mierea (contine zahar) dar nu as recomanda neaparat
Carne: nu proteinele din carne m-au convins sa revin la consumul de carne, ci acizii grasi. Proteinele exista din belsug si in seminte, anumite legume etc. Dar acizii grasi de care are nevoie creierul sa se regenereze nu sunt decat in carne. Mai sunt in uleiul de peste etc dar avand in vedere ca la o persoana cu SM creierul este cel afectat, cred ca you need all you can get. Nu este ceva optional, asa am gandit eu. Daca asta trebuie sa fac, ok, o fac. Creierul este facut din grasime, normal ca pentru a se regenera are nevoie de grasime. Atentie la calitate. Produsele din comert nu sunt de cea mai buna calitate. Si pentru mine a fost un efort sa gasesc animale crescute natural, dar nu este imposibil. Exista inernet, sunt ferme in jurul oricarui oras, daca se vrea , se poate. O persona cu SM are oricum un mare dezeschilibru in corp, nu este de dorit sa adaugi peste asta hormonii din puiul din comert sau antibiotice din porc etc
- Seminte si nuci: mereu le hidratez. Se hidrateaza pentru ca, desi nu se observa cu ochiul liber, germineaza peste noapte. Semintele de in le hidratez in timpul noptii iar dimineata le bag la blender in suc de fructe. De asemenea, sunt bune amestecate in salate. Semintele de in hidratate si blenduite a doua zi regleaza digestia ( mare grija daca urmati Protocolul cu Vit D in doze mari, atunci semintele si nucile, ca si lactatele, sunt strict interzise. Pot afecta rinichii ireversibil)
- Uleiuri: uleiurile sunt foarte importante. Uleiul de in este unul dintre cele mai eficiente antiinflamatorii. Pentru salate folosesc cel mai mult uleiul de in, uneori si de masline, dar pentru gatit intotdeauna ulei de cocos sau grasime animala. Uleiurile sunt o sursa foarte buna de omega 3, dar cele vegetale, prin incalzire, pierd componenta de omega 3, devine omega 6. In mod normal, raportul omega 3 omega 6 ar trebui sa fie 1:1, dar in timp, cu toate produsele din comert, s-a ajuns cam 34:1 (omega 6/omega3). Uleiul de cocos are punctul de fierbere mult mai ridicat, si nu pierde componenta de omega 3 la incalzire.
- Fructe: fructele de cele mai multe ori le fac sucuri la blender. Sucurile se absorb mai repede in organism, corpul nu depune efort sa le digere. Ajung direct in stomac si de acolo in sange. Sucul il beau pe stomacul gol (sau la 2 ore dupa masa). La jumatate de ora dupa mananc. Scopul meu este de trei sucuri colorate pe zi. Colorate pentru ca frutele si legumele colorate contin cei mai multi antioxidanti (portocala, lamaie, morcovi, pepene, avocado etc). Colorate: aceeasi culoare a coajei si interior.
- Legume: salate cu orice ocazie, eventual la toate mesele. In cartea "How I Beat Ms" se recomanda 3 cani de supe de frunze (spanac, salata verde, patrunjel, kale etc) si 3 cani de legume bogate in sulf (conopida broccoli, varza). Eu nu am reusit inca sa beau asa multe, dar beau cam in fiecare zi supa (le amestec pe toate intr-o supa), dar nu este ideal.
- de o saptamana nu mananc nici orez. Mancam felii de orez expandat in loc de paine, dar si in orez, quinoa, porum exista proteine similare glutenului si vreau sa le evit in totalitate.
- cartofii: ii evit. Amidonul nu este de dorit. In carte sunt permise 2 portii pe saptamana, dar eu nu ma simt bine cand mananc cartofi , asa ca prefer sa ii elimin din dieta.
- lapte de cocos: este un aliment foarte important in refacerea tesutului nervos. Il folosesc in mancare ( las carnea la marinat peste noapte in lapte de cocos si mirodenii), dar este si un bun desert. Fiert cu pudra de roscove este un bun substituent pentru lapte cu cacao. Mai mult, adaug curmale, seminte, nuci si racit , aduce cu budinca.atentie ca laptele de cocos full fat (cel recomandat) poate deveni gretos, eu nu pot manca mult. Ideal este o cana jumate pe zi dar eu am reusit cam jumatate de cana, si nu in fiecare zi. De asemenea, iarna un preparat foarte bun si sanatos este ceaiul de turmenic , facut cu lapte de cocos, turmenic, scorisoara, cuisoare si ce mai vreti voi sa puneti (eu am pus chiar si usturoi si mi se pare foarte bun).
- desert: fara zahar este destul de dificil initial sa gasesti un desert, dar mai sus am dat exemple de deserturi cu lapte de cocos. De asemenea, curmalele, smochinele, alune de padure, migdale, fructe uscate le mananc intregi dar si amestecate la blender cu diferite sucuri.

Desi sunt multe restrictii, mananc muuult mai mult ca inainte, si chiar am slabit vreo 4 kg (este normal..fara gluten -paine , fainoase etc, si fara zahar, desi mananc multe grasimi).
Am zile mai bune si zile mai proaste, dar nu cred ca exista o solutie magica. Dieta este ceva ce pot controla, iar aceast dieta asigura pentru oricine toti nutrientii necesari. Imi plac prajiturile dar mai mult imi place sa merg.

Este o dieta in care cred si consider ca asa imi ajut corpul sa se vindece. 
Cu dragoste,
Florenta

joi, 2 iulie 2015

Redecizie : decid sa fiu sanatoasa


S-a intamplat acum cateva luni la cursul de psihoterapie sa ne predea „Redecizia”. M-am indragostit de redecizii. 
Mai exact: ce este decizia? In copilarie, in subconstient, am luat foarte multe decizii „ca sa supravietuim”. Pentru un copil, de exemplu lipsa afectiunii parintilor poate fi o amenintare la viata. Un copil nu poate supravietui fara iubirea parintilor/ a unei figuri parentale. La fel, lipsa de atentie, ignorarea se poate traduce ca privare de dragoste.

 Intr-o carte pe care am citit-o si de care ma leg de multe ori, sunt descrise studii din care reiese ca oamenii prefera sa primeasca „mangaieri negative”(negative strokes) decat sa fie ignorati. Din cele mai indepartate studii pe sobolani (si alte mamifere) au reiesit aceleasi rezultate: sobolanii carora li s-au aplicat socuri electrice suportabile au supravietuit mai mult, mai activi, decat cei carora doar li s-a dat mancare si apa si in rest au fost ignorati („Why love matters” – Sue Gerhardt).  
In cazul unui copil ignorat care primeste atentie atunci cand face ceva rau, decizia poate fi „Ca sa primesc atentie, trebuie sa sparg lucruri/stric jucariile/imi murdaresc hainele ” etc. Bineinteles ca deciziei nu i se da  „glas”, se ia in subconstient, dar adulti fiind, traim dupa aceleasi decizii luate in copilarie, care cel mai probabil nu mai sunt relevante. Adultul, cel mai probabil nu mai este ignorat de cei din jurul sau, dar ca sa isi confirme decizia, va face el astfel incat sa fie ignorat, va actiona astfel incat cei din jurul sau sa decida ca a-l ignora este cea mai buna solutie pentru a gestiona comportamentul lui. 
Ce este important, ca odata constientizata ,decizia poate fi modificata, se poata lua o redecizie. 
Mi se pare interesant sa observ cum se intampla lucrurile acestea in cazul meu. Nu stiu exact momentul cand am decis ca primesc mai multa atentie de la mama daca sunt bolnava. Sunt sigura ca a fost inainte de diagnosticul meu cu SM, la 19 ani. In copilarie nu imi aduc aminte sa fi fost un copil bolnavicios. Ce este interesant, ca dupa diagnostic, am respins atentia si afectiunea mamei mele pentru ca eram bolnava (desi initial nu aveam simptome evidente). In mod clar, nu am luat o redecizie in momentul ala , pentru ca boala a continuat sa progreseze. Ciudat, desi obtinusem ce voiam, as fi putut avea atentia mamei mele, o evitam , pentru ca in mod constient nu imi placea genul asta de atentie. Cu toate astea, boala progresa, eu „atrageam” si mai mult atentia prin boala mea, desi, constient, imi doream exact opusul, sa nu atrag atentia, sa fiu bine.
Ce conteaza este ca pot lua o redecizie. Si asta cred ca este unul din lucrurile pe care le pot face. Decid sa fiu sanatoasa, decid sa fiu fericita si sa impartasesc tot ce am invatat in perioada asta. Sunt constienta ca nu o sa se intample nimic de pe-o zi pe alta , ca schimbarea are nevoie de timp , si decid sa imi dau timp, sa accept ce mi se intampla pana atunci si sa invat din asta.

Ce e mai important: nu decid doar cu vorbe. E critic sa actionez. Asa cum cred eu ca e mai bine, avand in vedere ca nimeni in boala asta nu iti poate spune ce sa faci. Medicii iti pot oferi unul din cele 5 (?) tratamente de care stiu ei, care oricum nici macar nu pretind ca vindeca, ci doar „incetineste” evolutia bolii. Pentru mine asta nu a mers. Sa fac injectii o data la doua zile si sa sper ca o sa ajung in carucior cand voi fi prea batrana sa imi mai pese.Am avut noroc sa intalnesc o doctorita imunolog/alergolog, medic naturist si homeopat , foarte deschisa la tratamente alternative, care m-a sustinut (inclusiv psihologic) in perioadele cele mai grele. 
Asa ca am inceput sa ma documentez ce pot sa fac EU, cum ma simt mai bine, ce imi spune corpul meu sa fac. Am inceput cu o dieta ( fara gluten, fara lactate si orice altceva inflamator, cam 3 cani de sucuri de fructe si legume colorate in fiecare zi, cata supa crema pot sa mananc, carne de la animale crescute cat mai natural – ideal ar fi animale hranite cu iarba, dar pana acum nu am gasit asa ceva in Romania!, ulei de peste, de cocos , ulei de in, seminte , nuci hidratate in fiecare zi, si multe altele...). 

Inafara de dieta adecvata, fac sport (yoga in fiecare zi – 20/30 minute dimineata, ma duc la bazin cam de 2-3 ori pe saptamana, ma plimb cat de mult pot), psihoterapie, pentru ca e nevoie si de suport psihic pentru a face asta, am incercat si crio-sauna (pentru ca stiu ca sunt mult mai bine la frig, intamplator am citit un articol despre asta. Sunt mai multe sedinte in care stai ,timp de 3 minute, cam la -180 de grade Celsius. ), si in principiu ma documentez permanent in legatura cu ce as mai putea face sa fiu mai bine. - cate ceva despre asta pe scurt aici
Da, ma accept asa cum sunt, dar asta nu inseamna ca o sa stau sa astept sa pice o solutie magica de undeva. Acceptarea este pentru sufletul meu, sa fiu multumita de mine, si voi continua sa caut solutii ca sa ma simt si mai bine .
 Cu dragoste,
Florenta