Abonare LifeIsNotAFight

Abonare

joi, 14 ianuarie 2016

Ceva din mine



Imi dau seama ca desi am momente foarte grele, in care mi se pare ca nu mai reusesc sa ma ridic, ceva ma ajuta sa depasesc, ma face sa depasesc situatia si sa imi iau viata inapoi.
Si este ceva din mine. Acel ceva pe care il iubesc. Ceva care ma ajuta sa trec prin momentele astea , sa invat din ele, sa ma uit in interiorul meu mai mult, sa descopar lucruri minunate acolo. Ma forteaza sa privesc unde imi este frica sa privesc, sa invat sa iubesc fiecare particica din mine si sa imi amintesc sa imi spun ca ma iubesc.
Imi dau seama ca in acele momente nu ma apreciez, nu imi iubesc viata. Cred ca din cauza asta se repeta. Ok, unii le numesc pusee in Scleroza Multipla. Dar daca nu sunt pusee? Daca sunt modalitati prin care corpul meu ma aduce din nou in situatia in care trebuie sa imi reamintesc ca sunt ok asa cum sunt, indiferent cum as fi fizic. Si de fiecare data imi amintesc, incep sa imi repet in fiecare zi ca ma iubesc (da, cu voce tare, in fata oglinzii), imi intreb corpul ce incearca sa imi transmita, fara frustrare si furie. Pana la urma el raspunde.

Bineinteles ca in spate este ceva munca, si psihica, si fizica, si este si multa cunoastere de sine, atentie indreptata catre mine, iubire pentru corpul meu.

Fizic, este atat de mare satisfactia cand ma gandesc ca acum aproape doua saptamani am inceput sa fac pillates acasa, dupa un video (Rapid solution ), cand nici nu puteam sa imi aduc genunchiul drept spre mine, si astazi reusesc sa fac primele 30 minute aproape ok:). Da, nu puteam, imi spuneam ca e imposibil, ca nu pot face asta. Totusi am facut. Putin, cat am putut. Mai mult mimam, si imi aduceam aminte de verile in care faceam asta din placere, singura, acasa, abdomene cu sutele, tot felul de exercitii, doar de placere. Dar nu am lasat aceste amintiri sa devina frustrari. Ok, accept ca acum sunt departe de conditia fizica de atunci, si continui sa fac ce pot.
Pentru ca a raspuns. Corpul meu imi raspunde, putin cate putin, cand am rabdare cu el, si nu ma supar pe el, pe mine.
Plus ca forta musculara preia din functie, si astfel mi se imbunatateste si mersul.

Cu siguranta s-au schimbat multe in viata mea. Privesc lucrurile altfel acum. Si nu as vrea sa schimb nimic. Sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunt acum, pentru punctul in care m-a adus viata. Fiecare dintre noi intampina greutati in felul lui. Cu totii suntem aici pentru a invata o lectie, si fiecare dintre noi vom ajunge acolo unde trebuie sa fim. Am incredere ca asa e, chiar daca uneori mai uit asta. Si acum, imi fac o promisiune mie, si inimii mele, ca nu o sa mai uit de acum incolo :)