Abonare LifeIsNotAFight

Abonare

joi, 25 august 2016

Grecia- De ce sunt privilegiata

 
A fost o vacanta superba. Neasteptat. Partea si mai buna e ca ma simt la fel de bine in continuare, desi se fac 2 saptamani curand de cand am venit.
Am plecat cu o teama destul de mare... erau mai multe riscuri: putea sa... se intample ceva acolo, si sa imi fie rau de la o zi la alta, asa ca am luat si caruciorul dupa mine, just in case. Din fericire, nu s-a intamplat asta, chiar mi-am permis sa fac yoga in fiecare zi pe plaja, de la 7.30. Un loc minunat, nu mai era nimeni pe plaja, noi eram cazati la 200m de plaja, asa ca nu era nicio problema sa fac drumul singura dimineata, inainte sa se trezeasca toata lumea. Mai mult, era un loc atat de izolat, incat lasam in fiecare seara prosoapele si lucrurile pentru plaja acolo, si le gaseam intacte dimineata (mai putin in ultima zi, cand a plouat noaptea, si le-am gasit pe toate ude leorca :)) macar erau acolo).

Desi cunosteam aproape pe toata lumea din grupul cu care am fost (12 insi), am cunoscut si persoane noi. Cu care, desi varsta nu era un factor comun, am creat prietenii frumoase si am descoperit ca aveam multe alte lucruri in comun.

A fost prima data cand am vizitat Grecia. Vizitat e mult spus, pentru ca am stat intr-un singur loc, mai exact la plaja. Si de vreo 2 ori in cel mai apropiat sat, la un restaurant dragut. In rest, eram autosuficienti acolo :). Si pot sa spun ca desi vacantele mele sunt cumva, mereu mai agitate, asta a fost una dintre cele mai frumoase.

Am plecat doar noi 2 in masina. Imi era groaza ca nu voi rezista unei calatorii de 16 ore. Se pare ca toate fricile mele au fost daramate, una cate una, in vacanta asta. In primul rand, prietenul meu (care conduce atat de bine! :P ),  a reusit sa faca drumul in 14 ore. Si a condus prudent - de fiecare data cand conduce prea tare ii reamintesc ca prietena lui are o boala neurologica si ca stresul nu ii face bine :)) . Deci a fost ok.

Un moment interesant a fost cand am intrat in Grecia, in special ultima bucata de drum, de-a lungul coastei. Niste peisaje superbe, treceam prin sate cu casute frumoase, ingrijite, tipice, in dreapta se vedea marea, cu lumina calda a apusului. Si ma gandeam cat sunt de fericita si norocoasa ca vad asa niste lucruri frumoase. Imi aminteam de mama, care nu a calatorit prea mult, insa a fost de doua ori la mare in Grecia, si de fiecare data, s-a intors atat de fericita de acolo. Imi aminteam si de tata, care nu a avut niciodata ocazia sa iasa din tara in vacante, si din cate imi amintesc eu, nici prin tara nu a calatorit prea mult. 
Si acum ei nu mai sunt. Nu vor mai putea vedea atatea lucruri frumoase. M-a emotionat faptul eu sunt aici, ca pot sa ma bucur de toate astea, ca sunt in viata. In acelasi timp, realizez ca sunt atat de norocoasa ca, desi cu "problemuta" mea, sunt norocoasa ca viata mea e asa cum e, si ca mi se ofera atatea oportunitati sa vad locuri frumoase, sa fac lucruri frumoase, sa fiu fericita.

Imi dau seama ca sunt privilegiata. Si ca stiu ca, oricum ar progresa boala, o sa gasesc solutii sa fac ce fac in continuare, sa ma bucur de viata asa cum e ea. Pentru ca locurile astea frumoase vor continua sa fie acolo, masina o sa mearga, chiar daca eu poate nu, dar ma va putea duce :). 
Daca nu mai sunt sigura pe picioarele mele sa conduc, intotdeauna va fi cineva care va putea conduce. Daca nu, masina se adapteaza. Daca trebuie sa merg cu avionul, exista asistenta speciala in aeroport. Poate ca o data cu SM, vad mai limpede solutiile :).
Sunt recunoscatoare pentru toate acestea, si mi-am amintit inca o data ca Scleroza Multipla nu inseamna in niciun caz, un final.  
Cu dragoste,
Florenta