Ne referim la intimitate când vorbim despre relația cu partenerul, în general despre intimitatea fizică, sexuală.
În psihologie, intimitatea înseamnă mult mai mult de atât. Este vorba despre apropiere, dar și manifestarea emoțiilor autentice, a celor mai adânci gânduri și trăiri.
Intimitate nu înseamnă doar trăiri pozitive.
De exemplu, o discuție aprinsă cu Ionuț, în care amândoi ne simțim suficient de siguri pe relația noastră și unul pe altul încât să exprimăm ce simțim și ce gândim cu toată sinceritatea, este despre intimitate. În momentul în care cred că are o idee proastă, referitor la orice- muncă, relația noastră, familie, o idee de afaceri, îi spun. Sunt sinceră pentru că relația noastră a atins un prag de maturitate - și intimitate, încât pot să fac asta simțindu-mă confortabil, știind că nu mă va înțelege greșit.
Iar asta nu înseamnă că nu ne susținem reciproc. Din contră, din moment ce eu chiar cred ce îi spun și îi prezint argumente, sunt încrezătoare că el le va analiza - de multe ori în prealabil, și va decide cum este mai bine să acționeze într-o anumită situație, cunoscând acum și alte argumente. Decizia în final este a lui iar eu respect asta. Reciproca este bineînțeles, valabilă. Și de multe ori mi-am schimbat deciziile pentru că argumentul lui a fost unul bun (chiar dacă îi recunosc destul de rar când nu am dreptate :)) )
Ce s-ar întâmpla dacă nu am face asta? Dacă în momentul în care mi se pare că urmează să facă o mișcare proastă, în orice aspect al vieții, aș decide să nu îi spun din orice motiv: ca să evit o ceartă, ca să nu îi zdruncin încrederea, să îi arăt că îl susțin necondiționat etc. În primul rând, asta distruge conceptul de intimitate de care vorbeam la început. Da, ok, pe termen scurt, poate lucrurile între noi vor fi relaxate, am evitat o discuție aprinsă. Și ce se întâmplă cu ce este dedesubt? Ce cred eu, de fapt. Ce simt eu în legătură cu o anumită situație.
Suntem într-o relație, într-o căsnicie până la urmă, și este important să fim amândoi ok, să simțim amândoi că e emoțiile și sentimentele noastre contează și sunt importante.
În Analiza Tranzcțională există un concept denumit de Berne, părintele AT-ului, ”collecting stamps”= colecția de timbre. În orice relație, atunci când decidem să nu fim intimi, deci să nu ne exprimăm emoțiile autentice pentru că ”așa am învățat”, ”așa am fost crescuți”, ”nu vreau ceartă”, ”nu e politicos” etc, trăim cu speranța că o dată depășit momentul critic, emoția va dispărea. Răsuflăm ușurați că am mai fentat o ceartă și că ”este doar un compromis făcut spre binele relației”.
Ce omitem sunt chiar emoțiile noastre. ”Copilul” din noi, acea parte care susține toate emoțiile, a fost ignorat, discreditat, ”pentru binele relației”.
Normal că situații similare apar pe tot parcursul relației. De fiecare dată, având aceleași crezuri, vom acționa ”politicos”, pentru că TREBUIE să ne susținem partenerul/partenera și la urma urmelor, nu vrem ceartă, discuții. Așa că mai punem niște timbre la colecție, de care nici măcar nu suntem conștienți.
Și la un moment dat, răbufnim. De multe ori nici noi nu înțelegem ce s-a întâmplat.
”De ce, pentru că nu a dus gunoiul azi, m-am repezit așa la el?”.
Iar răspunsul îl găsim chiar în propria noastră ”colecție de timbre”. Gunoiul de azi a fost doar picătura care a umplut paharul. O dată cu toate timbrele, am ales să strângem și frustrări, care s-au transformat în furie, tristețe, uneori scăderea stimei de sine. Pentru că în lunile lungi în care nu ne-a convenit că nu spală vase, că nu își caută job, că e pasiv în ceea ce privește viitorul nostru etc (sunt doar niște exemple), am înghițit în sec și am mai pus câte ceva la colecție.
IAR AZI NU A DUS GUNOIUL!!!!
Și acum avem ocazia să experimentăm partea mai puțin plăcută a colecției noastre. Deși, de cele mai multe ori, există un beneficiu inconștient pentru care alegem să ne mărim ”colecțiile de timbre” (așa am văzut la mama și la tata, mama și-a petrecut toată viață strângând după tata și asta ajung să fac și eu etc).
Ideea e că lipsa intimității, așa cum o definea Berne, pe termen lung, nu ne va scuti de probleme în relație. Dacă acum avem ocazia să exprimăm ce simțim cu adevărat (dintr-o poziție adultă, în care doar vorbim despre sentimentele și emoțiile noastre, nu încriminându-ne partenerul ca nu a spălat nici azi vasele!), pe termen lung putem evita adevărate explozii de furie, justificate, dar pe care nici noi nu le înțelegem.
Am scris articolul acesta având în minte un eveniment recent, în care Ionuț avea de luat o decizie importantă. Dinafară, îl puteam observa cum își păstrează barierele - care în trecut, i-au oferit atâta siguranță, dar care acum nu făceau decât să îl limiteze. Normal că au urmat discuții în contradictoriu - "eram nerezonabilă", dar am avut încredere că va lua în considerare toate datele problemei. Iar la final, deși ne-am zguduit puțin seara, amândoi am ieșit din asta mai câștigați. Ne susținem reciproc, iar deciziile importante le luăm împreună, bazându-ne pe autenticitatea celuilalt. Chiar cu costul unei discuții aprinse seara, este important să păstrăm intimitatea :).
Cu dragoste,
Florența
