Ce beneficii vedem noi in boala si de ce nu ne facem bine

Clar o mare parte din boala noastra porneste de la psihic. De la psihic si conflicte interioare. Medicina germanica a gasit explicatii logice, demonstrabile prin CT (tomografie) fara substanta de contrast.
In cazul asta, sa spunem ca am putea sti cauza. Este de mare ajutor, dar nu suficient. In special pentru ca in practica, lucrurile nu sunt doar alb si negru. Daca am descoperit cauza, de multe ori, asta nu ne ajuta cu nimic sa incheiem conflictul. De asemenea, cu siguranta cauza initiala poate fi un anumit conflict, dar nu ne dam seama ca dintr-un conflict picam in altul, si in altul si asa mai departe. Eu am avut nevoie de multa introspectie ca sa realizez macar o parte din cele mai apasatoare motive, sa mi le recunosc, si cu siguranta, nici nu sunt constienta de toate.
Un alt motiv care ne impiedica vindecarea este avantajul pe care il vedem in boala. Desi nu intotdeauna vizibil, el este acolo, in subconstientul nostru, si poate fi un motiv pentru care corpul nostru refuza sa se faca bine. Motive ca "daca ma fac bine, va trebui sa ma angajez" sau "am parte de mai multa atentie de la cei din jurul meu din cauza situatiei mele speciale"etc. Sunt doar niste exemple, dar demne de luat in considerare.
Ideea e sa ne gandim la ele, sa le constientiza, sa ni le recunoastem, oricat de absurde ar parea. "Cum, normal ca vreau sa ma fac bine!". Da, dar atunci mama, tata, iubitul etc nu ar mai sta mereu dupa tine. Eu  m-am gandit la asta, indelung, si pot sa spun ca am descoperit niste avantaje, in mod clar nerealiste. Acum, trebuie doar sa mi le rezolv in capul meu, sa imi conving subconstientul ca se inseala.
Beneficiul principal pe care l-am gasit eu, in situatia mea: da, boala asta m-a ajutat sa evoluez, mi-a deschis ochii in legatura cu multe lucruri. Dar tot ce trebuie sa fac este sa le accept, sa mi le asum, si sa trec mai departe. Dar eu. Mi-am dat seama ca mi-am asumat prea mult situatia, ca aceasta boala a ajuns sa ma defineasca, sa imi ocupe gandurile in fiecare moment. Sa cred ca fara ea, nu ar mai ramane nimic special la mine. As fi plictisitoare.
Am constientizat asta momentan. Poate mai sunt si alte "beneficii" de care nu sunt constienta inca. Momentan o sa lucrez pe asta.
Pentru ca inainte sa ma imbolnavesc nu eram plictisitoare. Viata mea era fun. Ce am invatat intr-adevar este ca NU trebuie sa fiu bolnava pentru atentie...imi dau seama ca in viata mea de adolescenta, la un moment dat, mi-a trecut prin cap ca lumea s-ar gandi mai mult la mine in ...cazul asta. Ceea ce este o prostie. Nici nu m-am gandit la chestia asta in mod real.... imi amintesc ca mi-a trecut prin minte in crize de personalitate de adolescenta, dar atat. Oricum, am avut ocazia sa vad ce inseamna asta pe calea grea. Asta e. Asta mi-am dorit. O atentie pe care dupa aia nu mi-am mai dorit-o. Macar mi-am rezolvat asta, ce pot sa spun...
Revenind la "beneficii"... nu reusesc sa reperez nimic altceva inafara de asta...ca in subconstient, m-as considera plictisitoare si neinteresanta fara boala asta. Ceea ce provine tot din devalorizarea mea, din sentimentul ca nu sunt suficient de buna, de care credeam ca am scapat. Aparent, e mai puternic si logeviv decat credeam. Macar stiu unde trebuie sa lucrez.

Carti care mi-au schimbat viata

M-am gandit sa scriu o postare despre carti care am simtit ca mi-au deschis capul, din care am invatat lucruri, care mi-au schimbat viziunea asupra vietii si a ceea ce este important . Cred ca am foarte multe de invatat din carti, pentru ca in orice rand scris este o parte din viata si lectiile autorului. Mereu am crezut ca este la fel de important sa invat din propriile greseli cat din greselile celor din jurul meu. Este la fel de important ca evenimentele din viata mea sa ma lumineze cat cele intamplate altora. Pot invata din mers, din natura, din jurul meu.
Cateva din aceste carti:

•  Omul in cautarea sensului vietii. - V. Frankl

Asadar, cartea de la care , pentru mine, a inceput totul as putea spune, si pe care o recomand cu multa caldura prietenilor mei apropiati (o parte din ei au si citit-o), pentru ca si eu am primit-o cadou de Craciun de la Ionut, este scrisa de Viktor Frankl, Omul in cautarea sensului vietii. Cred ca am mai mentionat-o in blogul meu, asa ca nu vreau sa dau mai multe detalii, dar la un an dupa ce am terminat-o, mai gasesc franturi in alte carti (de dezvoltare personala) si imi dau seama ca meditand din nou asupra acelorasi concepte,descopar, le gandesc si inteleg din nou altfel, chiar mai profund. As putea spune ca este cartea mea de capatai.

• Calea lui Mandela - Richard Stengel
  

In general, prefer cartile realiste, citesc si beletristica, dar daca este o poveste dupa o intamplare adevarata, este cu atat mai bine.Imi place sa citesc biografii, sau carti autobiografice. O persoana pe care am respectat-o mereu si care a fost un interes real pentru mine, poate si pentru ca toata viata mi-am dorit sa ajung in Africa, sa o vizitez, sa ii cunosc cultura si fascinanta geografie, este Nelson Mandela. Cartea Calea lui Mandela descrie un om vertical, care a schimbat si a luptat pentru Africa de Sud. Este o persoana pe care am admirat-o si de la care incerc sa preiau cat mai multe.

• Emotiile distructive - Daniel Goleman

O alta personalitate care ma fascineaza este sfintia sa Dalai Lama. Daniel Goleman (un autor pe care il citesc cu placere) a scris Emotiile distructive. Este vorba de o discutie cu Dalai Lama , Daniel Goleman , alti calugari budisti despre emotiile destructive, cum sa le depasim, dar se povesteste in carte despre viata de calugar budist in general, meditatie, tehnici de meditatie . Aceasta carte m-a determinat pe mine sa incep sa meditez, sa ma gandesc la meditatie ca metoda de vindecare si eliberare, intr-un moment in care nu stiam cum sa ma detasez de panica resimtita in pusee (am inceput cartea intr-un puseu de boala, dupa ce mama abia murise). Meditatia, mai ales cea ghidata la inceput, mi se pare un instrument fascinant, care poate rezolva probleme automat (le rezolva in capul nostru si asta e tot ce conteaza) , si ne adanceste relatia noastra cu sinele (pe langa multe alte beneficii).

• 7 Habits for highly effective people -Steve Covey

O alta carte, pe care am inceput sa o citesc mai mult pentru munca, dar mi-am dat seama ca folosesc mai mult principiile in viata de zi cu zi decat la munca (!!) este cartea lui S Covey 7 Habits for highly effective people ("7 Deprinderi ale oamenilor eficienti"). Citind un rezumat cu cele 7 deprinderi, suna o insiruire de clisee (Fii proactiv, Mai intai asculta inainte de a fi ascultat etc), dar citind cartea in detaliu, imi dau seama din exemplele date cat de importante sunt si cum pot sa mi le asum astfel incat sa imi fac viata mai frumoasa si relatiile mai adevarate si sincere. Autorul da numeroase exemple din viata sa personala, cu copiii si sotia etc, ce m-au inspirat si m-au ajutat sa imi gasesc propriile solutii.

• Whals Protocol. How I beat Progressive MS using Paleo Principles and Functional Medicine 

Este o carte scrisa de Terry Whals, un medic ce sufera de Scleroza Multipla, ca si mine, secundar progresiva care a hotarat sa faca EA ceva pentru ea. Nu  a renuntat la tratament dar a pus la punct un protocol, o dieta alimentara, astfel incat a reusit sa se ridice din carucior, si sa nu mai aiba simptome, desi leziunile nu au disparut. Pentru mine, asta e suficient de bine. Inafara interesului personal referitor la o dieta specifica unui bolnav de SM, gasesc fascinant sa stiu atatea chestii referitoare la nutritie, de ce e bine sa mancam anumite lucruri, de ce nu e bine etc. In carte se explica in detaliu de unde porneste totul si care sunt motivele pentru care ar trebui sa urmam o anumita dieta. Cartea nu se gaseste decat in engleza (cel putin momentan, din cat stiu eu).Interesant este ca dieta nu se aplica doar pentru SM, dar au fost rezultate bune si in cazuri de cancer si alte boli.

• Jurnalul Annei Frank, Eu sunt Malala, Drumul catre libertate

Da, Jurnalul Annei Frank it's a classic, dar asta nu inseamna ca e mai putin surprinzator cate sunt de invatat de la un copil de 13-15 ani. Care se ascunde. Timp de 2 ani, intr-un pod, pentru a nu ajunge intr-un lagar de concentrare. Dincolo de ceea ce este evident, faptul ca sunt gandurile inocente ale unei fetite, care reuseste sa isi gaseasca echilibrul interior in acele conditii, este pur si simplu captivant.

Alte autobiografii care m-au marcat:Eu sunt Malala  - povestea adevarata unei tinere pakistaneze, care a fost impuscata de talibani. In prezent, lupta pentru educatia fetelor in scoli.

Drumul catre libertate , scrisa de Yeonmi Park, o nord coreanca ce a reusit sa fuga din tara terorii. In prezent traieste in Coreea de Sud, este activista pentru drepturile omului si chiar a fost declarata "dusman national" in Coreea de Nord.

Pentru mine, care nu ma uit la televizor, la stiri ,si ma consider destul de deconectata de istoria care se intampla acum, aceste carti reprezinta legatura mea cu prezentul, mai real ,mai autentic decat asa cum l-as vedea la TV.

• Schimband vieti  prin terapia noii decizii - Mary Goulding, Bob Goulding

De cand cu cursul de psihoterapie (de care nu ma apucasem cand am inceput sa scriu capitolul asta) am avut acces la multe carti care mi-au deschis mintea spre noi orizonturi. Una din ele, scrisa de doi psihoterapeuti, Mary si Bob Goulding: Schimband vieti prin terapia noii decizii. Printre altele, chestia pe care am invatat-o din cartea asta, care m-a impactat cel mai tare,a fost ca mi-am dat seama ca traiam in trecut. Ca nu trecusem peste toate lucrurile care s-au intamplat in viata mea, nu le lasasem in trecut, ci le caram dupa mine. Din cauza asta si hipersensibilitatea mea, si emotivitatea... Plangeam din cele mai stupide motive, cand in mod normal as fi fost cel mult putin impresionata, eu plangeam pana la epuizare. Pentru ca si accidentul, si boala, si moartea mamei, si a tatalui, sentimentul ca nu mai am niciunul din parinti, si chestii mai mici care s-au intamplat intr-o perioada relativ scurta, eu le caram dupa mine. Si daca mai aparea ceva, oricat de mic, pentru mine nu era un fleac fata de ce s-a intamplat inainte, era doar o chestie in plus care mai trebuia sa o car. Si cred ca am avut un moment "wow", si m-am vindecat de asta. Cand am decis sa las trecutul in trecut.

• Not to worry  -Mary Goulding

O alta carte scrisa de Mary Goulding, care mi-a placut la nebunie, se numeste "Not to worry!" sau "nu-ti face griji". Nu stiu daca a fost tradusa in romana pana acum. Descrie foarte bine obiceiul de a fi ingrijorat din orice motiv, chiar daca asta nu ajuta la gasirea unei solutii pentru ce se intampla, in mod concret. 

Mai mult de atat, sunt prezentate chiar si niste idei de a renunta la acest obicei daunator, pe care eu personal le folosesc in fiecare zi, si ma ajuta sa raman concentrata. Voi da un singur exemplu,, care mi se pare si foarte amuzant: este acel moment cand plecam de acasa, si ne dam seama ca nu ne amintim daca am inchis aragazul. Si incepem sa ne facem tot felul de scenarii (desi, din experienta, stim ca nu uitam niciodata sa inchidem aragazul) , cum ne intoarcem acasa, gasim tot blocul /casa in flacari, pompierii luptandu-se cu focul. Una din idei pentru a nu mai fi acaparati de griji (mai mult sau mai putin absurde), este sa construim un scenariu aberant. In acest caz, sa ne inchipuim ca intram fortat in casa in flacari, pentru a salva bunurile dinauntru. Urlam la pompieri de pe geam sa monteze o plasa la parter, astfel incat sa putem arunca pe fereastra toate vazele luate din vacante, tabloul bunicului si albumul cu poze din clasa a opta :)). Ceea ce este, desigur, aberant. Dar daca reusim sa ne concentram pe asta, in loc sa ne lasam cuprinsi de panica, poate realizam ca oricum nu foloseste la nimic sa ne facem griji :)

********

Multe alte carti mi-au trecut prin mana, unele care la momentul respectiv m-au impresionat si din care am avut de invatat cate ceva (un exemplu care imi vine acum in minte Codul Vindecarii) dar care, in totalitate, nu stiu daca le-as recomanda neaparat ca fiind carti care mi-au schimbat viata. In orice caz, daca mai imi aduc aminte de altceva, le voi trece in acest capitol :) .

Cu dragoste,

Florenta