Abonare LifeIsNotAFight

Abonare

luni, 30 decembrie 2019

Despre cum a fost 2019



Wow. Anul asta. 
A venit Aida. Am simțit că nu am mai făcut nimic înafară de asta :). Dar
  • Am făcut 3 pusee, dintre care 2 nasoale. Al treilea nici nu l-aș fi simțit, dacă nu făceam un RMN din care să reiasă ca sunt în puseu
  • am reînceput tratament cu Betaferon, după 6 ani de pauză(+o încercare eșuată de 3 luni cu Rebif, la care am renunțat din cauza efectelor adverse). Cu Betaferon, deși inițial am făcut 7 ani și nu am avut efecte adverse, acum am. Fac tratament de o lună jumate, abia încep să mai dispară, nu mai am frisoane noaptea după injecție dar a doua zi tot nu sunt în apele mele, merg mai rău și mă simt mai slăbită, deși mult mai puțin ca după primele injecții. După injecția trecută chiar am fost și la bazin- am simțit ca am făcut un efort destul de mare, a fost mai bine după înot, dar se simte diferența față de primele zile cu efecte adverse, când efort mare era să mă ridic din pat. Voi face o postare separată cu motivele pentru care am reluat tratamentul. 
  • Am încheiat un job la o companie multinațională unde lucram de 10 ani, fapt pentru care am și făcut primul puseu pe anul ăsta (după 3 ani fără pusee). Stabilitatea financiară a fost mereu un must pentru mine, consideram că am jobul ideal, bine plătit, lucram de acasă, eram expertă pe treaba mea dar... companiile uneori se vând, joburile se restructurează, viața se schimbă. Îmi doream oricum să rămân să fac doar psihoterapie, doar că în termenii mei:). A fost totuși schimbarea care m-a învățat sâ fiu confortabilă cu inconfortabilul.
  • În plan de psihoterapie, 2019 a fost anul în care am acumulat cea mai multă experiență cu clienți care au rămas în terapie pe termen lung, de până acum. Mă refer la clienți cu care am incheiat terapii în 2019, înainte să vina Aida. Mă simt privilegiată să fac meseria asta.
  • Relația cu Ionuț.
  •  Am descoperit o nouă latură, aceea de părinți. Ionuț este un tată minunat - așa cum mă așteptam să fie, și sunt impresionată în fiecare zi de dăruirea lui, de cât se documentează, cumpără și citește cărți despre educația emoțională a copilului, mereu preocupat de cum să fim cei mai buni părinți ai Aidei. Și nu încetează să fie un #superhero pentru mine, ca mamă, pentru că ne-a ajutat să ne descoperim, ca mamă și fiică, în începuturile tumultoase și hormonale :)) ale relației noastre, dar și ca soție, sprijinindu-mă în proiectele mele personale, facilitând psihoterapiile pe care le fac în perioada asta, deși mo se părea imposibil să am clienți cu copil așa mic și fără ajutor, dându-mi spațiu să mă eliberez, să fiu singură (uneori împotriva voinței mele :)) și muncind, în același timp, împreună, la relația noastră și la viitorul ei.
  • Am fost la concertul lui Bon Jovi și la filmul El Dorado Tour cu concertul Shakirei (la care am fost, în 2018, în Madrid, dar a fost minunat să-mi reamintesc experiența

 

  • Deși nu credeam că o voi face și anul acesta, am participat pentru al patrulea an consecutiv la Swimathon București, oar anul acesta, Aida m-a susținut de pe margine. Cu ajutorul donațiilor voastre și a celorlalți înotători implicați în proiect, APAN a organizat o nouă tabără MSKids Retreat.

MSSessions2019
  • Am fost invitată să le vorbesc angajaților ADP, să povestesc despre experiența sarcinii și nașterii în contextul Sclerozei Multiple la evenimentul APAN Femei Cu SM, și tinerilor cu Scleroză Multiplă din Europa în cadrul evenimentului MS Sessions 2019.
Evenimentul Femei cu SM

  • Dar, da, cel mai important, 2019 a fost despre ea. Despre ce simte ea, despre cum se simte ea, despre cărți de parenting și psihologia copilului, despre ce îmi doresc să îi transmit și cum ar înțelege și interpreta ea mesajele mele. Despre cât de perfectă e și câtă iubire și bucurie încape într-un om așa mic. Și cât de complex și frumos devine totul odată cu ea. Și că aș vrea să doarmă și ea 5 ore legat!!:)))
  •  

Regrete? 
Regret echipa în care am lucrat, în ultima ședință telefonică alături de colegii mei din UK, Franța și New York m-am emoționat și am început să plâng :). A fost, fără doar și poate, cea mai mișto echipă, cu cei mai mișto șefi, de la care am învățat foarte multe.
Regret, și voi regreta mereu că mama nu a cunoscut-o pe Aida. Și că tata nu a cunoscut-o.

Pentru 2020 îmi doresc... să fim bine. Ca familie, și individual. Abia aștept să înceapă să vorbească❤️.
 Îmi doresc să ne avem prietenii aproape și să ne amintim mereu să ne bucurăm.

La mulți ani vă doresc!
Cu dragoste,
Florența