Clar o mare parte din boala noastra porneste de la psihic. De la psihic si conflicte interioare. Medicina germanica a gasit explicatii logice, demonstrabile prin CT (tomografie) fara substanta de contrast.
In cazul asta, sa spunem ca am putea sti cauza. Este de mare ajutor, dar nu suficient. In special pentru ca in practica, lucrurile nu sunt doar alb si negru. Daca am descoperit cauza, de multe ori, asta nu ne ajuta cu nimic sa incheiem conflictul. De asemenea, cu siguranta cauza initiala poate fi un anumit conflict, dar nu ne dam seama ca dintr-un conflict picam in altul, si in altul si asa mai departe. Eu am avut nevoie de multa introspectie ca sa realizez macar o parte din cele mai apasatoare motive, sa mi le recunosc, si cu siguranta, nici nu sunt constienta de toate.
Un alt motiv care ne impiedica vindecarea este avantajul pe care il vedem in boala. Desi nu intotdeauna vizibil, el este acolo, in subconstientul nostru, si poate fi un motiv pentru care corpul nostru refuza sa se faca bine. Motive ca "daca ma fac bine, va trebui sa ma angajez" sau "am parte de mai multa atentie de la cei din jurul meu din cauza situatiei mele speciale"etc. Sunt doar niste exemple, dar demne de luat in considerare.
Ideea e sa ne gandim la ele, sa le constientiza, sa ni le recunoastem, oricat de absurde ar parea. "Cum, normal ca vreau sa ma fac bine!". Da, dar atunci mama, tata, iubitul etc nu ar mai sta mereu dupa tine. Eu m-am gandit la asta, indelung, si pot sa spun ca am descoperit niste avantaje, in mod clar nerealiste. Acum, trebuie doar sa mi le rezolv in capul meu, sa imi conving subconstientul ca se inseala.
Beneficiul principal pe care l-am gasit eu, in situatia mea: da, boala asta m-a ajutat sa evoluez, mi-a deschis ochii in legatura cu multe lucruri. Dar tot ce trebuie sa fac este sa le accept, sa mi le asum, si sa trec mai departe. Dar eu. Mi-am dat seama ca mi-am asumat prea mult situatia, ca aceasta boala a ajuns sa ma defineasca, sa imi ocupe gandurile in fiecare moment. Sa cred ca fara ea, nu ar mai ramane nimic special la mine. As fi plictisitoare.
Am constientizat asta momentan. Poate mai sunt si alte "beneficii" de care nu sunt constienta inca. Momentan o sa lucrez pe asta.
Pentru ca inainte sa ma imbolnavesc nu eram plictisitoare. Viata mea era fun. Ce am invatat intr-adevar este ca NU trebuie sa fiu bolnava pentru atentie...imi dau seama ca in viata mea de adolescenta, la un moment dat, mi-a trecut prin cap ca lumea s-ar gandi mai mult la mine in ...cazul asta. Ceea ce este o prostie. Nici nu m-am gandit la chestia asta in mod real.... imi amintesc ca mi-a trecut prin minte in crize de personalitate de adolescenta, dar atat. Oricum, am avut ocazia sa vad ce inseamna asta pe calea grea. Asta e. Asta mi-am dorit. O atentie pe care dupa aia nu mi-am mai dorit-o. Macar mi-am rezolvat asta, ce pot sa spun...
Revenind la "beneficii"... nu reusesc sa reperez nimic altceva inafara de asta...ca in subconstient, m-as considera plictisitoare si neinteresanta fara boala asta. Ceea ce provine tot din devalorizarea mea, din sentimentul ca nu sunt suficient de buna, de care credeam ca am scapat. Aparent, e mai puternic si logeviv decat credeam. Macar stiu unde trebuie sa lucrez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu