Este sambata dimineata, 22 iulie 2017. Ne-am impus sa nu fim agitati. Ionut se mai zvorcoleste in pat, pentru ca el a zis ca o sa se trezeasca la 11.00. Asa ca se chinuie sa mai doarma.
Eu oricum de cateva zile ma trezesc cu noaptea in cap, desi nu simt ca sunt agitata... sau emotionata. Astazi am dormit si eu pana la 9.
Ne dam seama ca pare unul din weekendurile in care nu avem nimic de facut... ne bem cafeaua o ora... eu fac yoga... Pana la 11 cand am programare la coafor. Cand ma intorc, "autoritatea" (Ionut) isi da acordul pentru rezultatul final din parul meu, si in casa e in continuare liniste. Doar nasa mea care sta la machiaj. Urmez eu.
Cand sa plecam spre biserica, se mai aglomerase casa, au venit prietenii nostri, nasii (mi-a fost destul de greu sa inteleg ca o sa plecam cu alai, chiar credeam ca o sa fim doar noi doi spre biserica :)). Curios ca au acceptat prietenii nostri sa fie gata si la noi pe la ora 2, in weekend, cand asta e ora lor de trezit sambata :)) ).
 |
| photo credit Marian Nadu |
Cert este ca, din momentul in care mi-a iesit o data, este mult mai simplu. Sa ma explic. La civila ma asteptam sa ma copleseasca emotiile, si sa ma chinui sa merg. Cu asta in cap, am facut o incercare: "Ce-ar fi sa ma bucur, fara sa simt totusi ca imi explodeaza capul de entuziasm?":))). Si am vazut ca se poate. Si ca am fost ok si in restul zilei,chiar si dupa ce m-am calmat, in zilele urmatoare. Pentru ca desi puseul in scleroza multipla apare de obicei, dupa o perioada stresanta, mi s-a intamplat si dupa prea mult extaz. Nu la fel de grav, dar a fost. Iar concluzia mea a fost ca puseul este corelat pur si simplu cu emotiile puternice (fie pozitive sau negative).
In ziua nuntii, stiam ca ma asteapta o incarcatura emotionala puternica. In primul rand, toti oamenii pe care ii revedeam, care erau acolo pentru noi. Multi care au calatorit din strainatate, chiar din alte continente, ca sa fie alaturi de noi. In sine, acesta este un sentiment coplesitor.
Si mi-am dat seama ca am invatat sa ma bucur "echilibrat" :) . Sa fiu prezenta, si sa imi pastrez capul la locul lui. Sigur, asta nu este echivalent cu a nu simti emotiile deloc. Am ras, am plans, si am fost prezenta.
 |
| photo credit: Marian Nadu |
*as vrea sa spun doua vorbe si despre preotul Ioana, de la Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi, din Bucuresti. Spun cu inima deschisa ca este un preot altfel, care ne-a facut sa radem si sa plangem in ora petrecuta la ceremonie, un preot foarte... uman, care ne-a vorbit din suflet, nu din carti bisericesti. Si am apreciat foarte mult.
In anii trecuti, am vazut cum organizarea nuntii a fost un stres constant cam un an de zile inainte de petrecere. Mi-am impus sa nu fie asa. Nu imi permiteam un stres prelungit. Voiam sa fiu functionala si la nunta , dar si dupa.
A fost important si ca Ionut a fost pe aceeasi lungime de unda. Pentru amandoi scopul a fost no stress, si mai mult, ne-am super distrat in planificarea nuntii.
Chiar si la dans, desi recunosc ca aici am avut cateva meciuri, dar noroc ca s-au desfasurat in sufrageria noastra, unde tot noi ne-am impacat :D
 |
| repetitii 22iunie in sufragerie |
Cred ca foarte importanta a fost planificarea si cronologia. De cand am inceput sa ne ocupam de nunta, am conceput un fisier Excel (traiasca Excelul!), cu cheltuieli estimate si reale, distribuite pe luni. A iesit un "ditai ceaceaful", dar asa am fost linistiti ca nu ne-a scapat nimic din vedere.
In plus, ne-am completat reciproc foarte bine. Eu cu "project management", deadlineuri etc (doar nu degeaba sunt corporatista de atatia ani!), el cu drumuri pe care eu nu puteam sa le fac, discutii cu restaurante (doar asta e domeniul lui, si asta ii si place!-sa manance ,adica :)) )
In consecinta, ne-am simtit extraordinar atat planificand nunta , cat si la petrecere. Si nu, nu sunt de acord cu afirmatia ca "Nunta este pentru invitati, nu pentru miri". In zilele noastre, "ciorba de potroace" nu prea am auzit sa se mai faca (pentru ca acolo se presupune ca se distreaza mirii), si noi chiar ne-am super distrat la party. Totul a iesit perfect, exact cum am vrut, si suntem cu atat mai multumiti stiind ca am facut totul singuri, de la zero.
Da, a fost cea mai frumoasa nunta la care am fost! :D
Cu dragoste,
Florenta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu