Weekendul asta am avut concurs. De dans. EU :))
Solo si cu trupa de dans: la Tribal Fusion Belly Dance Festival 2013.
Tribal Fest 2013
Am participat si la 3 workshopuri de dans. Nu am facut fata cu brio dar I was there. Si am dansat.
Cum a decurs festivalul... de cateva luni ne intalnim toate 6 (Domino Sistahz) sa repetam coregrafie de 3 ori pe saptamana. La curs de 2 ori (cate o ora juamte si dupa mai stam cel putin jumatate de ora sa repetam)si in weekend cel putin 2 ore.
Solo-ul... mi-l pregatesc de asta vara..din iulie cred. In august am terminat coregrafia initiala. O melodie foarte lenta pentru ca atunci cand m-am hotarat sa particip eram atat de rau... totusi ma bazam ca voi fi mai bine. Si am fost. Si cu cateva saptamani inainte de concurs am si schimbat melodia (doar jumatate...am facut un colaj cu o melodie mai ritmata, mi-am facut coregrafia singura pentru a doua bucatica..)
Gandul ca voi participa la concurs, si frenezia cu pregatiri, costume, a fost singura chestie care m-a ajutat sa trec peste momentul accidentului. A mers. Nu am fost 100%, dar oricum in perioada festivalului ma simteam remarcabil mai bine.
Momentul de trupa a fost inainte de solo - ceea ce a fost bine, pe de-o parte, pentru ca desi nu credeam, in momentul in care am inceput sa dansez, m-au apucat emotiile. Am simtit ca ma lasa piciorul drept (cel care imi face probleme acum), m-am dezeschilibrat de cateva ori in timpul dansului dar mi-am pastrat calmul, am continuat, m-am sincronizat cu fetele si surpriza! Nu s-a vazut nimic. Dezechilibrarile mi le simt eu dar nu s-au vazut pe filmare. Trupa a iesit super!
La solo... ieri mi s-a spus ca am emotionat o sala intreaga. Ca i-am avut la degetul mic (citez :)) ). Eu clar am simtit o conexiune, cand au inceput sa tina ritmul melodiei...Am trait melodia, chiar am trait-o si am simtit-o. Dar ma simteam atat de rau cu piciorul. M-am dezechilibrat dar am mascat in mare parte, am improvizat pe moment miscari care stiam ca nu au cum sa imi iasa la cum ma simteam...si a iesit..prezentabil...zic eu.
Dintre cunoscutii mei..toti mi-au spus ca au plans la sfarsit de emotie... Stau si ma gandesc daca din cauza ca am realizat asta in conditiile date, si ca cei care ma cunosc stiu cat de rau am fost, ca acum cateva luni mergeam in baston iar acum am dansat pe o scena la un festival.
Fiecare dintre dansatoare a trebuit sa aiba o scurta introducere. Profesoara mea de dans a spus ca ar trebui sa spun despre problema mea, nu ca sa starnesc mila, dar pentru ca este inspirational. Am avut mari retineri, nu m-as fi gandit in veci sa fac asta, dar...cred ca m-am lasat convinsa. Mai mult pentru ca in general persoanele care stiu povestea imi repeta ca sunt un model etcetc...ceea ce nu ma consider, si oricum nu ma gandesc niciodata la asta. Pana la urma eu nu vreau sa fiu un model. Vreau sa am eu un model. Vreau sa fiu sanatoasa, si normala, si sa imi gasesc eu un model.
Ideea e ca s-a terminat cu bine. Cu emotii mari dar s-a terminat frumos. Nu am crezut pe nimeni ca nu s-a vazut ca m-am dezeschilibrat pana - din nou - am vazut filmare. Bineinteles ca eu imi stiam si coregrafia si cand m-am dezechilibrat, dar intr-adevar, nu era ceva foarte evident.
Sunt recunoscatoare ca am fost si asa. As fi vrut normal, sa fiu mult mai bine, sa pot sa dau tot din mine...dar inca nu se poate. Inca.
Zilele astea dupa festival nu ma simt asa bine, probabil oboseala si emotiile se resimt. Dar o sa fie bine, sunt sigura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu