Persoană cu dizabilități în România

Am fost diagnosticată cu SM în 2005. Nici nu mi-am pus atunci problema să îmi eliberez un certficat de handicap - unul din motive, cred, pentru că o parte din mine refuza să se asocieze cu boala, cu o boală incurabilă, care m-ar încadra într-un grad de handicap. Urma să îmi trăiesc viața ca și când Scleroza Multiplă nu exista, nu avea să îmi fie niciodată rău, sau cel puțin mai rău decât ce trăisem până atunci - niște amorțeli care nu mă influențau foarte mult.

În 2013 mi-am eliberat primul certificat. Asistenta socială care m-a vizitat acasă, o doamnă foarte draguță, mi-a spus (pentru că încă nu primisem soluționarea la cererea mea), că voi fi încadrată în gradul accentuat. ”Boala ta acolo se încadrează”, mi-a spus. Menționez că la momentul respectiv eram la fel de activă ca și până atunci, lucram, făceam sport, totuși apăruseră primele semne care mă incomodau: piciorul stâng după ce mergeam mai mult timp mă ”lăsa”. La vremea aceea, eram obișnuită să merg de acasă la birou pe jos, fiind un drum cam de 40 minute. Începusem să mă chinui destul de rău să îl fac, dar pentru că ”Ambition is my middle name”, continuam să fac asta zilnic. Credința mea era că mișcarea chiar mă va vindeca de Scleroză Multiplă, eu eram mai deșteaptă, medicii nu încercaseră niciodată asta :))) (având în vedere că la spital îmi spuseseră să o las mai moale cu sportul, ca să nu mă încălzesc. Între timp, din câte știu eu, și-au schimbat  viziunea...).

În orice caz, îmi luam certificatul pentru beneficiile gradului accentuat, deși eu știam că mă voi face bine .

Acum, după 13 ani, după pusee, schimbări, frustrare, rușine, furie, psihoterapie și mai multe pusee, știu că probabil nu mă voi face bine. Cam de trei ani îl folosesc pe Friedrich, căruia i s-a alăturat Frederica, bastonul meu șic de duminică și de ocazie. La nuntă chiar am îmbrăcat-o de sărbătoare :D.

Mi-a luat ceva să nu mă mai simt ca o impostoare că luam bani de la stat, întrucât în baza certificatului eram scutită de impozitul pe venit. Din fericire, m-am obișnuit cu asta, cu atât mai mult cu cât și comunitatea IT a fost scutită de impozit, deci nu eram chiar atât de specială. Mai mult, mulți dintre prietenii mei IT-iști suferă la rândul lor de Sindromul Impostorului, deci sunt ok. 

Totul este foarte neclar în situația economică, politică în România de astăzi (cu atât mai mult pentru mine, care nu sunt o cunoscătoare!). Totuși, mă simt direct vizată, si eu, dar și celelalte persoane cu dizabilități întrucât noua lege care va intra în vigoare la 1 Ianuarie 2018 anunță o scădere a salariului net pentru aceste două categorii: persoane cu dizabilități și IT. Despre IT, se pare că au fost declarații publice (deși eu nu am găsit nimic publicat), că nu vor fi afectați negativ de aceste schimbări (nu știu exact ce înseamnă asta, oricum dl Dragnea mi se pare că aruncă multe vorbe în neant, dar nu sunt aici să judec asta).

În orice caz, nu s-a menționat nimic despre ce se va întâmpla cu persoanele cu dizabilități. Schimbarea-Schimbărilor cere organizațiilor să crească salariul brut. OK... nu sunt obligate să facă asta prin lege, și mă îndoiesc că firma mea o va face... adevărul este că nu văd motivația pentru care ar face asta, dar poate îmi explică cineva mai informat... Apoi, impozitul pe venit scade de la 16% la 10%, ceea ce din nou, pe mine nu mă afectează în acel mod pozitiv, pentru că oricum eu plăteam zero impozitul pe venit. Deci, după cum înțeleg eu

dacă firma nu îmi crește brutul că așa vrea Guvernul României, îmi scade salariul net, nu?

Aș fi destul de supărată să se întâmple asta, și dacă pot/ar trebui să fac ceva acum să schimb asta, sunt hotărâtă să merg ”până în pânzele albe”. Pentru că nu mai vreau doar să observ ”ia uite,,, nu există rampă pentru scaune rulante aproape nicăieri”, ”ia uite, iar au parcat pe locul de handi”, ”ia uite, iar stau în baston la ditai coada la mega” etc...

Poate nu am toate datele problemei, și poate nici nu e dracu așa negru (cu toate că visez noaptea numai războaie, răpiri, neonaziști etc), totuși nu aș vrea să aflu că puteam face ceva, iar acum e prea târziu/mult mai greu... Eu mi-am calculat noul salariu AICI, si ar fi cu 24% mai mic

Nici nu mi-a trecut vreodată prin cap să mă pensionez pe caz de boală. Sau să stau acasă pentru că nu mă simt bine... Ok, poate am fost extremă când în 2016, în cel urât puseu, m-am forțat să lucrez (TREBUIA SĂ CALCULEZ BONUSURILE PENTRU INDIA!!! :))) ), și nu mi-am mai luat un medical din 2015 (cam după acel puseu folosesc bastonul mereu). Ideea este că mai am puțin până să ajung să simt că LIFEISAFIGHT în România, cu oameni la putere care își bat joc de medicii tineri, de oameni cu talent care în final ajung să părăsească țara, de antreprenori cărora li se pun bețe în roate la fiecare pas, și în final, de persoane cu dizabilități...

Surse:

 Transferul CAS și CASS: Angajații din IT vor avea salarii nete mai mici din 2018, dacă li se va păstra brutul actual 

analist-programatorii-it-si-persoanele-cu-grad-de-handicap-pot-pierde-intre-6-si-22%-din-salariu 

Vă rog, sharuiți, poate știe cineva mai multe/ ce ar trebui și dacă ar trebui făcut ceva