emotional

Azi sunt ok...adica acum sunt ok, am mers de la masina fara baston . doar cu orteza, am cam avut tupeu:)) sper sa fiu ok si maine dimineata pana la masina dar cine stie..poate o sa am chiar tupeu sa ma duc cu transportul in comun la munca :D
Nu am fost asa toata ziua de fapt la pranz am avut o cadere destul de aiurea...a trebuit de dimineata dupa injectii sa particip la o prezentare pentru munca undeva aproape de clinica unde imi fac eu injectiile cu venin. Dar drumul - cu masina - de acolo pana la munca m-a super terminat... cred ca pentru ca m-a batut soarele in cap in masina, nu imi explic alt motiv dar m-am simtit foarte nesigura la volan...nu mi s-a mai intamplat de ceva timp. Nu conteaza....a trecut:)
Dupa munca am fost la bazin - desi cu oaresice retinere intrucat data trecuta cand am fost eram relativ bine inainte si m-a super epuizat jumatate de ora de innot. Totusi am zis sa mai incerc si chiar a fost bine, cred ca incep sa imi revin din criza asta...sper!
De fapt am vrut sa scriu despre o intamplare de ieri...In perioada asta de pseudo-depresie  ma emotioneaza orice. Si plang destul de mult. Incerc sa nu plang public si de obicei imi iese dar ieri...
O colega (mai apropiata) m-a intrebat ce e cu mine , daca sunt mai rau...mai vorbisem cu ea acum mult timp, cand nici nu stiam ca e lyme... stia ca e ceva neurologioc, si mi-a povestit atunci despre sora ei care are mari probleme neurologice din nastere... tot atunci mi-a spus ca isi punea problema sa faca o operatie care ar putea sa o vindece definitiv, sau ar putea, daca nu iese bine, sa nu se mai poata face nimic... Era riscant, dar sora ei a ales sa faca operatia. Eu i-am spus atunci ca normal, si eu as fi facut la fel, trebuie sa incerci sa risti. Orice, ca sa poti sa mergi bine... Colega mea mi-a spus atunci ca ea nu ar risca dar ca si eu, ca si sora ei, stim mai bine ce simtim...si intr-adevar, asa e...Din afara nu ai cum sa intelegi nici 0.1%...
Si a facut operatia. Ce m-a izbit foarte tare, de chiar am inceput sa plang public...inainte de operatie i-au facut o injectie, ca un preview daca operatie ar fi iesit...Si dupa injectie a mers. A mers normal pana a intrat in operatie. Doar cand am auzit asta, mi-au dat lacrimile...nu pot sa explic sentimentele mele din momentul ala...m-am bucurat asa mult sa aud ca cineva care stiu ca sufera, si cat sufera, a putut sa mearga normal. Si involuntar m-am gandit cum ar fi sa merg si eu...sa nu mai fiu agatata de bastonul asta, sau de orteza, sa pot sa dansez si sa...fiu normala. Sunt sigura ca o sa fiu, ca o sa ma fac bine, dar mi se pare asa departe momentul ala, si ca o sa mai am asa de mult de tras si de  suferit, incat nici macar nu am indraznit sa imi imaginez cum ar fi...Dar faptul ca am auzit ca sora ei a mers normal pana sa intre in operatie, doar de la o injectie...m-a cutremurat.
Din pacate operatia nu a reusit, si se pare ca nu se mai poate face nimic..nu stiu exact si nici prea multe despre ce are ea exact, dar nu vreau sa cred ca nu se mai poate face nimic. Refuz sa cred...
Iar eu? Eu trebuie sa ma fac bine.
Colegele mele bineinteles ca m-au vazut plangand dar nu cred ca au inteles de ce plang... Au inceput sa imi spuna sa nu ma mai preocup de altii, ca le am eu pe ale mele, ca oricum am alt diagnostic...dar nu plangeam de asta...Plangeam pur si simplu la gandul ca ceea a simtit ea in momentele acelea, ca ma imaginam pe mine sa pot sa merg normal pentru jumatate de ora, si la fericirea nemarginita pe care a simtit-o in acele cateva momente, sperante atat de mari ca va fi bine dupa operatie... Doar la asta mi-au dat lacrimile, de fericire mai mult.
Intr-adevar cand mi-a spus apoi ca nu a reusit operatia...tragic. Si m-am gandit la asta toata ziua, inca ma mai gandesc...
Dar,da, eu trebuie sa ma fac bine. Si o sa ma fac...doar ca stiu ca trebuie sa mai am rabdare. Intr-adevar, cand o suferinta se prelungeste atata timp, este usor sa cad in mici depresii...Si cand vezi ca nu se modifica nimic in bine in starea ta atata timp, si te intrebi ce mai e de facut...
Cel putin in perioada asta am stat foarte serios si m-am gandit daca am facut ceva cu adevarat rau la un moment dat...ca sa gasesc o explicatie pentru ce mi se intampla...De facut chiar nu am facut...dar poate am gandit ceva rau la un moment dat? Sau poate chiar nu are nicio legatura, si doar m-a muscat o capusa cand eram mica....