am mai realizat ca...

Am mai realizat ca am evoluat asa mult. Ca sunt atat de puternica. Am fost atat de puternica. Chiar daca plang asa mult, si in ultimul timp (ultimul timp cam mai mult de un an! )plang din orice. La filme, filmulete care ma impresioneaza, plang cand plange cineva langa mine, plang cand imi amintesc prin cate am trecut , cum le-am depasit, cum le depasesc in fiecare zi, plang cand imi aduc aminte de ai mei desi stiu ca ei sunt mai bine unde sunt acolo, plang cand ma gandesc cand o sa fiu mireasa si nu o sa fie niciunul din ei langa mine, cel mai probabil nici bunica mea care are acum 83 de ani (din fericire, e atat de sanatoasa si sunt asa norocoasa ca o am acum). Plang la melodii care imi provoaca amintiri, plang de fericire de cele mai multe ori. Pentru ca sunt recunoscatoare pentru tot ce am, pentru locul in care sunt, pentru ce am ajuns, pentru oamenii din viata mea, pentru ca pot sa zambesc si sa sper.

Astazi am mai realizat ca prefer sa fiu ea cea bolnava, pentru ca stiu ca eu pot sa le duc, decat sa fie cineva langa mine pentru care nu as putea sa fac nimic practic. Si mi-am dat seama de asta dintr-o intamplare mai mult sau mai putin neinsemnata. Ieri am fost cu Ionut sa spalam masina. El abia iesise de la sala si se pare ca a facut o tendinita la glezna, dar ieri simtea doar o moliciune in glezna si cam schiopata din cauza asta. Si mai mergea putin cu mine de mana, si iar il lasa, si eu il tot intrebam ,iritata, ce are, de parca era vina lui ca il durea/schiopata. Si m-am trezit ca tipam la el din cauza asta. Iar aseara mi-am dat seama ca sunt recalcitranta cand simt ca nu as putea sa il ajut, si ca prefer sa ma confrunt eu cu probleme din astea decat sa sufere cineva apropiat mie iar eu sa nu am ce face. Cum a fost cu mama...

Tin in continuare dieta Whals, nu in totalitate, pentru ca la un moment dat mi s-a intors stomacul pe dos si nu mai puteam sa mananc nimic (permis sau nepermin). Dar am renuntat la cele 9 cani de supa pe zi, de fapt doar la cele 6 cani de supa (3 de frunze verzi si 3 de legume bogate in sulf). Sucurile de fructe colorate - 3 cani le-am continuat. Dar nu mananc gluten, lactate, am inceput sa mananc carne (nu din comert, imi aduce o fosta colega de master de la tara, si mai iau de la ferme online). Cu totul, ma simt mai bine, nu mai folosesc baston, dar nici nu am incercat sa merg mai mult pe jos. Dar pe distante scurte sunt ok. Ma gandeam chiar sa ma reintorc la dans, dar nu stiu daca sunt pregatita. Ma duc la sala, e mult mai bine, dar nu am echilibru sa dansez asa cum imi doresc.

Din cauza asta prefer sa stau departe momentan, incerc sa nu ma pun in situatii care mi-ar cauza frustrari.

Mi-am mai dat seama ca uneori ma influenteaza in mod negativ ce spun prietenii mei. De exemplu acum doua seri au venit la noi niste prieteni - un cuplu. Eu cu Ionut ne intelegem foarte bine, chiar recent discutam ca relatia asta ni se pare minunata, ca ne distram in fiecare zi impreuna, ne ajutam foarte mult reciproc si tinem unul la altul. Dar ne "certam" pe radio-ce post sa ascultam. Cum altii se cearta pe telecomanda, eu voiam sa ascult cantece de Craciun si el s-a cam saturat :)) La un moment dat, raman singura cu prietena mea,care ma intreaba daca totul e ok intre noi, ca ne tot intepam. Ii spun ca suntem foarte ok, si a doua zi ma surprind certandu-ma cu el, ca de ce ne intepam in public (??!!). El incepe sa rada, ca nu stie de ce a spus ea asta si de ce i se pare si ca altii se cearta pe telecomanda, noi ne intepam in gluma pe muzica de la radio. Nu e in niciun caz motiv de suparare.

Dar eu stiam asta inainte de toate. Intrebarea e de ce ma afecteaza si de ce sunt influentata de chestii care stiu ca nu sunt adevarate? La asta trebuie sa gasesc raspuns. Pentru ca asta inseamna, ca inainte de toate, sunt nesigura pe mine si ca cineva (chiar daca este vorba de cineva la care tin) poate sa imi darame siguranta. Si nu e ok. 

Dar asta este ceva ce trebuie eu sa imi rezolv. Tot este un pas inainte ca mi-am dat seama de asta. 

Cu dragoste,

Florenta