Ultimele 2 dati la terapie simteam ca nu am despre ce vorbi. inafara de durerea resimtita din cauza lipsei mamei, care mi se pare normala, simteam ca toate s-au asezat la locul lor, asa cum trebuie. simteam ca sunt fericita.
In ultimele zile, cam de Craciun, am inceput sa ma cert cu Ionut. Din nimicuri. Am tot incercat sa gasesc motive pentru care se intampla asta, gandindu-ma ca sunt suparata in perioada asta, primul Craciun fara mama...dar ieri ,de exemplu, chiar am facut eforturi, si ne-am inteles bine toata ziua, dar seara iar ne-am harjonit putin. Si imi dau seama ca el este mult mai degajat ca mine, nu i se pare asa mare lucru, avem pur si simplu niste contradictii. Dar eu am luat-o mult mai personal, ma gandeam pe termen lung ca o sa fie asa....si imi dau seama ca ma sabotez singura. Pentru ca nu e nimic de care sa fiu suparata acum, chiar este o perioada foarte buna, si nu am motive sa fiu suparata. Cu sanatatea nu e chiar asa de rau, ma straduiesc sa respect dieta cat mai bine si oricum sunt mult mai bine fata de cum am fost.
Si asta fac. Aseara m-am suparat foarte tare ca am facut niste pachetele cu mancare pe care voiam sa le dam de pomana, dar nu am ajuns, pentru ca se facuse deja tarziu cand s-a intors el de la sala si trebuia sa ajungem la niste prieteni. M-am suparat ca acum se grabea sa ajungem la ei, care oricum nu ne asteptau in ploaie, si oricum am stat pana la 3 dimineata la ei.Ca sa scurtam drumul am evitat rondul de la Victoriei, unde ma gandeam ca gasim oameni carora le-ar prinde bine niste sarmale. Am castigat naxim 3 minute aseara ca am ocolit zona aia, dar si eu m-am atacat prea tare. Avea dreptate, puteam sa facem asta azi, si desi nu imi convenea sa amanam, as fi putut sa evit o cearta. Care m-a afectat mai mult pe mine oricum.
Nu e vorba sa facem compromisuri, dar analizand obiectiv, eram mai castigata daca taceam din gura si ma bucuram pur si simplu de ninsoarea de aseara, decat daca mi-am stricat dispozitia doar pentru ca nu am facut ATUNCI imparteala farfuriilor...
Ok. Deci ma sabotez singura. La fel ma sabotez si cand ma uit la comentariile fostei lui prietene pe facebook ( la postarile in care sunt si eu tagguita, macar nu mi-o caut pana in panzele albe :))). imi apar in timeline, dar ma uit cu interes, recunosc... ). Si nu am niciun motiv sa fac asta. E ca si cand as astepta sa faca un pas gresit, sa se intample ceva intre noi. Si nu e ok. Am de ce sa am incredere in el, si despre asta e vorba intr-o relatie.
Am avut o conversatie cu o prietena apropiata zilele trecute. Ea e preocupata de fosta prietena a actualului ei .Intr-adevar, se pare ca ea ii mai da lui mesaje, dar el ii da toate motivele prietenei mele sa aiba incredere in el, s-au atasat destul de repede unul de celalalt. O inteleg ca e preocupata, dar nu are incredere in el. Spune ca are, dar actiunile ei (cititul de mesaje in telefon, stalk-aritul pe facebook etc) arata ca nu. Recunoaste si ea ca nu total. O inteleg, au fost precedente (nu cu el, cu fostul ei) si e greu sa dai credit 100%.
Eu nu sunt aici sa judec pe nimeni. Dar imi dau seama ce se intampla pentru ca am si episoade similare. Si sunt constienta ca de fapt ma sabotez pe mine cand fac asta. Nu stiu ce sa spun despre increderea 100%, dar pe de alta parte, daca nu imi da niciun motiv sa fiu suspicioasa, faptul ca ii caut in mesaje, pe facebook si oricunde mai pot (nu fac asta eu personal) spune mai multe despre mine decat despre el.
Este foarte greu sa "let go". Dar imi dau seama ca atunci cand voi invata sa fac asta, o sa fiu cu adevarat fericita.Let go, detaseaza-te. Este atat de simplu de spus, suna atat de cliseic oricum. Poate am citit asta in articole de 1000 de ori, dar pana cand nu accept asta ca parte a realitatii mele suna doar ceva frumos despre care anumiti oameni vorbesc, scriu etc. Let go inseamna pentru mine ca in relatia cu Ionut sa ii dau libertatea sa faca ce vrea, cu toate riscurile care exista (in mintea mea, nu stiu daca sunt riscuri reale, chiar nu cred!). Sa iasa cu fosta lui prietena, pentru ca acum sunt doar amici. Pot sa inteleg asta, si eu ies cu fostul meu prieten, intre noi s-a terminat acum multi ani, am ramas prieteni buni pentru ca tinem unul la altul , ne respectam, stim de relatiile actuale etc. De ce sa nu fie la fel si la Ionut? Eu nu ma vad cu fostul meu ca sa tin vreo flacara in viata etc. El spune ca nu mai este nimic intre ei,eu aleg sa il cred. Ma mai prefac ofticata, mai rad de el cand se vede cu ea, dar in adancul sufletului meu, nu am nimic impotriva. Aleg sa am incredere in el.
Let go si atunci cand avem divergente, cand nu ne punem de acord asupra unor lucruri pe care sa le facem, cum sa le facem, De Craciun ne-am contrazis incontinuu cum sa facem curcanul. Mi-am dat seama ca nu voiam sa fac ca el doar din obsesie bolnava de a avea mereu dreptate, si din sentimentul meu ca nu sunt suficient de buna sa fac asta, ca nu sunt in stare dar trebuie sa demonstrez ca pot. NU trebuie sa demonstrz nimic,e ok atat cat pot, e ok sa faca el daca vrea. Pot sa fac si eu cu el, sau pot sa fac altadata. Daca mi-as fi dat seama de asta in ziua de Craciun ar fi fost o zi mult mai buna.
Dar nu-i nimic, Invat sa le fac asa cum trebuie sa fiu fericita. Invat din greseli si e ok.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu