Eram undeva, privind de sus, intr-un zgarie-nori, spre o curte interioara Jos vedeam o catelusa, care incerca sa se joace cu un tip. Nu il cunosteam, si nu imi dadeam seama ce se intampla acolo, dar aveam sentimentul (in vis) ca tipul isi batea joc de catelusa. Nu o ranea fizic, dar... era un sentiment, ca o umilea. Apoi, a intrat in curtea aceea interioara, o prietena buna, care este o mare iubitoare de catei, si am rasuflat usurata. Stiam ca ea va salva catelusa.
In urmatoarele momente, tipul respectiv a intrat pe usa camerei unde eram eu. M-am simtit atat de nervoasa, incat nu m-am putut abtine sa nu ii spun: "Esti un idiot!". El a zambit, si cu un aer superior, imi spune:
Da? Si tu esti invizibila!
Si apoi m-am trezit.
O prostie de vis, nu? Doar ca acum, ca studiez psihologia, nu mai ignor visele asa...pur si simplu.
Freud spunea ca visul este un fenomen psihic, creat ca un compromis care incearca sa satisfaca doua tendinte contradictorii: una rationala, constienta (nevoia de somn), si o dorinta reprimata, interzisa. Teoria spune ca visele sunt o modalitate deghizata de a satisface o dorinta inconstienta, astfel incat somnul sa nu fie intrerupt.
OK... si asta nu ma ajuta deloc sa imi dau seama ce vrea sa spuna visul asta. Doar daca... daca ar fi sa ma gandesc la ce dorinta reprimata as putea avea in legatura cu visul asta, la ce m-a pus cel mai mult pe ganduri, ar fi vorbele tipului: "Da? Si tu esti invizibila!"
In Analiza Tranzactionala, cand vorbim despre vise, incepem de la perceptia clientului despre visul respectiv. Ce reprezinta pentru client elementele visului (catelusa, tipul, prietena salvatoare, cladirea inalta etc), ce a simtit clientul in vis, ce simte acum, in timp ce povesteste etc. Asa ca am inceput sa aplic asta pe mine.
Ce sens dau eu faptului de a fi invizibila.
Si de fapt, daca ma gandesc la trecut, si chiar si acum, ma panichez de fiecare data cand ma simt invizibila. Cel mai elocvent exemplu, care se manifesta in viata cotidiana, este ca nu suport sa fiu intrerupta in timp ce vorbesc. Asta ma face sa ma simt nesemnificativa, ca si cand nu ar fi important deloc ce spun, aproape ca si cand nu as fi acolo.
Emotia? Frica. Imi este teama ca nu sunt suficient de vizibila pentru ca cei din jur sa ma vada. Bineinteles, nu si-ar da nimeni seama de asta, este ceva foarte bine ascuns in sufletul meu, poate nici eu nu as fi constientizat asta daca nu ar fi fost visul asta si daca nu m-as fi uitat inapoi in copilarie, la cum m-am simtit crescand. Ar mai fi, bineinteles, un milion de lucruri de spus aici, dar ma lungesc prea mult :)
Apoi, ce semenificatie are catelusa? In AT,dar si in psihanaliza, toate elementele din vis sunt de fapt, parti ale sinelui, care ne spun povestea. Ce ar spune catelusa? In visul meu, era o catelusa scumpa, obisnuita, slabuta, neagra, care nu isi prea dadea ea seama ce se intampla, parea ca zambeste si isi dorea doar sa fie iubita si acceptata (ca orice catel!), dar cumva simtea ca ceva nu e in regula.
Si da, ma pot gandi la multe situatii in care m-am simtit asa, vulnerabila, nesigura ca oamenii ma accepta asa cum sunt.
Visul asta mi-a aratat ca inca ma simt iritata cand devin invizibila, sau speriata de posibilitatea de a fi invizibila. Pana si Scleroza Multipla este denumita "boala invizibila".
Eu am simtit ca SM "urla" atunci cand simptomele mele nu mai erau invizibile. Le simteam, le vedeam. Drumul spre acceptare a fost cu atat mai greu cu cat oamenii din jur, din politete, din dorinta de a ma proteja, refuzau sa vada, si alegeau sa ma faca invizibila, sau cel putin acea parte din mine. Desi eu alesesem sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, uneori cei din jur alegeau sa ignore boala ("o sa fii bine. ia niste lamaie"! :)))
Visul asta mi-a amintit ca nu trebuie sa fiu invizbila. Ca nu sunt invizibila. Ca eu decid daca o sa ma fac mica de tot cand ies din casa, astfel incat sa incerc sa trec neobservata, fara ca lumea din jurul meu sa imi arunce priviri pline de mila ca...merg altfel, la 30 de ani, sau din contra, daca o sa imi pun un zambet pe fata, si cu bastonul si eventual o fusta prea scurta, si o sa imi vad de treaba mea :)
Cu dragoste,
Florenta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu