Experiența Atena

M-am simțit onorată când am fost invitată de emsp să fiu prezentă la Conferința Europeană de Scleroză Multiplaă, care s-a desfășurat anul acesta în Atena. Și m-am simțit ușurată că Ionuț a putut veni cu mine. Întotdeauna mă simt mai în siguranță când e cu mine.

Am fost cu atât mai entuziasmată când mi s-a propus să fac parte din workshopul de psihologie, alături de neuropsihiatra Yolanda Higueras.

Dar să incep de la inceput.

În prima zi, prezentarea poveștii mele de scleroză multiplă. De la negare la acceptare, la recunoașterea adevărului și cum lucrurile s-au schimbat în viața mea de îndată ce am decis că voi transforma ceva ce pentru cei din jur poate inspira milă, în ceva care îmi va da energie și mă va ajuta să văd asa cum sunt eu de fapt,să mă accept vulnerabilă și imperfectă.

Cum am trecut de la lupta cu boala, cu viața , din care, eu cred, nu ai cum să iesi invingător (am facut asta cam 7 ani și pentru mine nu a funcționat) , la acceptare, la a privi boala mai mult ca ceva ce mă ajută să descopar părți din mine pe care nu le acceptam înainte. Cel mai important este că am învățat din asta că mereu e mai bine pe timp de pace, decât în luptă si razboi :).

Nu vreau să insist prea mult pe prezentarea în sine, ea a fost live pe facebook, pe pagina APAN si EMSP (Platforma Europeana de Scleroza Multipla). O puteti vedea aici.
Ci aș vrea sa vorbesc de emoții.

În cele 30 minute pe care le-am avut la dispoziție m-am afundat foarte mult în poveste, în interacțiunea cu publicul în momentele în care se râdea, și nu mi-am dat seama de emoțiile care s-au creat în sală.

aceasta era sala...cam greu sa nu simti emotii acolo in față

La final, m-am simtit ca trezită dintr-un vis, în momentul în care o doamnă din primul rând mi-a cerut "a kiss" (un sărut). M-am simțit ca într-un film, în acel moment în care știi că tot efortul depus ajunge la oamenii care contează, la care trebuie să ajungă mesajul tău.
Și în momentul acela mi-am dat seama că sunt unde trebuie să fiu. Că inițial, când am decis să fac blogul public, a fost pentru că cineva mi-a spus că e suficient ca mesajul să ajungă la o singură persoană, și dacă un singur om va simți beneficii, va schimba ceva în bine în urma blogului meu, atunci pot considera că misiunea mea a fost îndeplinită.
În Atena, această doamnă a fost, pentru mine, imaginea acelei persoane.

Apoi, a urmat o serie de alte emotii covârșitoare, persoane care m-au întampinat cu lacrimi în ochi, medici, cercetători științifici care m-au felicitat pentru prezentare. Mulți dintre participanți au fost impresionați de SUPER HERO POSE: mi-au trimis poza de la Acropole, ceea ce a fost, din nou, foarte emoționant.

SuperHeroPose la Acropole -thank you, Elisabeth, Emma, Jana, Zilvinas

Cert este că seara, am ajuns în camera atât de obosită, încât nu am putut să dorm până la unu jumatate (ora mea de somn este zece seara...). Rememoram tot ce s-a întâmplat, toate persoanele pe care le-am cunoscut, aveam acel sentiment ca da, a fost cea mai bună decizie să accept asta ca parte din viața mea și să lucrez cu mine la acceptarea sclerozei multiple. Pentru că am știut că pot face asta, că  momentan, altă solutie nu este, și că atâtea persoane sunt afectate de Scleroză Multiplă în lume. De ce nu eu, din România, sa pot face ceva, orice, pentru a schimba mentalitatea? Atât a celor cu SM, cât și a celor apropiați, sau pur și simplu a celor care privesc de pe margine?

Cu dragoste,

Florenta