De la economie la psihologie, din cauza, datorita si cu SM

Cred că mi-am greșit domeniul

La formare, intr-o pauza

Am absolvit ASE. Economia. Nu dintr-o pasiune pe care am avut-o de mică pentru economie. Mai mult, nu prea știam mare lucru despre asta, maxim ce învățasem in liceu, noțiuni generale cerere-ofertă-piață etc.

În Facultate am învățat, bineînțeles. #tocilara. De fapt nu m-am considerat tocilară niciodată, începusem să și lucrez din primul an, part time, și alte jobulețe întâmplătoare, promoții etc. De obicei, îmi luam cursurile la mine și citeam în statie în timp ce așteptam metroul. Daaar, făceam asta cu toată seriozitatea, chiar citeam tot, dădeam sens la ce citeam, astfel încât totul avea logică. Altfel, nici nu aș fi putut să termin facultatea fără să am restanțe. Vreodată. (vezi? #tocilara)

Ideea este că motivul pentru care am ales o facultate cu profil economic a fost unul... pur economic. Nu cred că m-am gandit în nici un moment la ce mi-ar plăcea să fac. Crescând, probabil ca mulți copii din generația mea, i-am văzut pe ai mei muncind pe brânci doar ca să asigure minimul. Așa că decizia de a urma o facultate care, pe vremea aceea, promitea să deschidă drumuri în orice companie, a venit natural.

Și nu o regret. Din fericire, combinat cu ceva limbi străine, ceva gândire logică și flexibilitate de a învăța, cu ASEul m-am descurcat chiar bine.

Dar astăzi am avut o discutie cu Ionuț. Întâmplător, a menționat despre Adam Smith și mâna invizibilă. Concepte din economie pe care le știam, doar pentru că am terminat ASE ( și pentru că am învățat în facultate!). Dar nu am citit niciodată articole de profil, de multe ori când vine vorba de evenimente importante care se întâmplă acum la nivel economic, Ionuț este clar persoana care este în temă cu orice. Pentru că despre economie, nu mă informez niciodată extra față de ce este evident, și nici nu am făcut-o vreodată.

Aici a intervenit psihologia. Nu citesc psihologie doar învățând pentru exmenele din facultate. Mai mult, abia aștept să se termine sesiunea ca să pot citi toate cărțile pe care le-am comandat și așteaptă pe raft să fie citite, una câte una.

Sunt două domenii atât de diferite, și îmi dau seama că asta este ceea ce mă pasionează. Și că economia nu m-a pasionat niciodată, nu a fost pentru mine mai mult decât o alegere convenabilă. Care până la urmă, a fost cea care a pavat drumul spre noul domeniu.

Ceea ce este cu adevarat intreresant este că am ajuns aici din cauza că am Scleroză Multiplă. Sau datorită? Mă gândesc mereu la prima ședință de psihoterapie (pe care am petrecut-o plângând și atât, fără ca psihoterapeuta mea să înțeleagă prea multe) a fost în urma frustrării acumulate pe fond de Scleroză Multiplă. Frustrare, tristețe, neputință... Și de acolo, au trecut aproximativ doi ani până când chiar terapeuta mea să îmi spună : "Auzi, începe un nou grup de formare în Analiză Tranzacțională. Nu ai vrea să te duci?"

Cred că pentru mine, asta este dovada cea mai concretă că din "mucegaiuri si noroi" - cum zicea Arghezi (#tocilara), se pot naște lucruri frumoase. Ce am învățat este că viața se reinventează continuu, iar eu... trebuie doar să rămân deschisă la ce mi se oferă. Să accept ce se întâmplă, și să nu stau pe margine, în propria mea viață. Oricine se poate reinventa. Trecutul este doar trecut, viitorul... doar îl las să vină. No pressure. Așa cum vrea el, cu tot ce mi-a rezervat. Sănătate, fericire, lecții, momente mai puțin bune.

La Facultatea de Psihologie m-am înscris într-o doară. Fără să îmi setez un obiectiv foarte puternic, gândindu-mă doar că dacă asta trebuie sa fac, o sa o termin eu. Depinde ce mai apare. Până atunci, fac ce îmi stă în putere să învăț, să lucrez în același timp, și tot ce mai fac eu pe lângă.

Și cel mai important, să mă bucur de ce fac, de ce învăț, și de viață! :)

Cu dragoste,

Florenta