Anul 2015...primul gand care imi vine e ca a fost un an chinuitor. Dar nu e asa. Multe lucruri bune s-au intamplat. Dificultati au fost, ca si pentru oricine, dar aleg sa imi amintesc lucrurile bune si lectiile pozitive pe care le-am invatat.
Sunt recunoscatoare ca am terminat primul an de curs de Analiza Tranzactionala. Si chiar am invatat foarte multe
Sunt mandra de mine ca m-am inscris la o noua facultate, ca desi uneori am simtit ca nu mai am energie sa fac asta, am decis sa continui. Pentru ca daca misiunea mea este sa fiu psihoterapeut, solutii vor aparea, voi gasi , pentru orice obstacol.
Ma apreciez ca desi am avut caderi, atat fizice cat si la nivel moral, am reusit sa trec peste, sa ma motivez sa continui sa ma duc la bazin, sa fac sport acasa, sa imi fac jobul bine,sa imi continui activitatile si sa invat, dar sa si stiu cand sa ma opresc. Sa imi dau voie sa nu ies din casa cu zilele, pentru ca nu ma simt in stare sa merg sa ma plimb, nu am energie sa ma duc la birou asa ca lucrez de acasa (din nou, sunt recunoscatoare pentru jobul meu).
Sa imi permit sa nu ies din casa pentru ca pur si simplu nu ma simt in stare sa mai suport privirile plina de mila ale persoanelor care trec pe langa mine si ma vad in baston. Pentru ca mi-am revenit de fiecare data, si chiar daca acum continui sa merg in baston, stiu ca asta nu ma face cine sunt.
Sunt mandra de mine ca mi-am luat liber in ultimele trei saptamani din an, pentru ca pur si simplu corpul meu nu mai accepta stresul si presiunea de la munca (pe langa jobul meu , de 2 luni tin locul unei colege din Turcia care e in concediu maternal).
Sunt mandra de mine ca acum m-am oprit din citit carti despre vindecare, tot felul de solutii spirituale, pe care nu le mai "inghiteam" efectiv, si mi-am lasat corpul sa se recupereze in ritmul sau.
Sunt recunoscatoare pentru prietenii mei buni, care nu au plecat de langa mine in nicio clipa, si care au fost un adevarat suport moral in cele mai grele momente.
Sunt recunoscatoare pentru iubitul meu, care mi-a inseninat zilele cele mai negre, si a gasit modalitatea mereu de a-mi aduce zambetul pe buze.
Sunt recunoscatoare pentru bunica mea, care inca este langa mine, si la cei 84 de ani, este voioasa si energica :)
Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii pe care i-am cunoscut anul asta, oameni minunati din grupul de terapie -curs, dar si intalniti total intamplator, si care cu totii au avut o contributie in inima mea.
In 2016 imi doresc sa ma iubesc mai mult, sa accept cu inima deschisa tot ce se va intampla, sa reusesc sa fiu recunoscatoare pentru orice, sa nu imi mai creez bariere singura in mintea mea, ci sa cred mai mult in mine.
Imi doresc sa nu ma mai invinuiesc pentru tot ce mi se intampla si sa renunt la conceptele in care cred si care imi fac rau, sa renunt la amintirile situatiilor negative prin care am trecut, si sa le las acolo unde ar trebui sa fie, in trecut. Pentru ca toate au fost, s-au intamplat, am invatat ceva din ele, si nu mai trebuie sa le car dupa mine in fiecare zi.
Vreau sa renunt la frici nejustificate, si sa ma concentrez mai mult pe gasirea unor solutii adaptate pentru cum sunt eu, acum.
Imi doresc sa imi asum si mai mult faptul ca viata nu este o lupta, ca Scleroza Multipla nu este o lupta, si este aici cu un motiv, sau mai multe :). Printre altele, sa imi arate ca pot sa ma iubesc si daca nu sunt perfecta, si ca desi picioarele mele nu mai danseaza ca inainte, pot sa dansez in inima mea :)
La multi ani!
La multi ani si multa sanatate !
RăspundețiȘtergere