Provocarile unei persoane cu dizabilitati in Romania

Cateodata nu stiu nici eu daca ma cred pe mine, si nu folosesc doar niste artificii ca sa imi tin moralul ridicat. Caut sensuri, scopuri, misiuni...si in momente din astea pare ca se prabuseste totul, stau si plang toata ziua si nu vreau decat sa se termine... Ce facultate? Ce curs...ce planuri? In momente din astea pare ca nu exista viitor. Mai rau...exista si mai bine nu ar exista decat sa fie asa.

Trebuie sa merg mai departe sigur...pentru ca nu am de ales. Ce altceva pot sa fac?

Vorbeam cu sefa mea (din Londra). M-a intrebat daca am luat in considerare sa ma mut in UK, pentru ca acolo sunt toate adaptate pentru persoane cu dizabilitati, au prioritate peste tot... am stat ieri 3 ore in picioare la politie sa imi schimb  buletinul. Singurul scaun din camaruta in care eram inghesuiti vreo 10 oameni care stateau la coada era ocupat. Persoana respectiva s-a ridicat doar in momentul in care ma dureau picioarele asa tare incat a trebuit sa ma asez pe vine. Atunci a venit si mi-a oferit locul,  nu timp de o ora cat am stat cu bastonul in picioare.

Sa nu mai mentionez ca acum 3 saptamani am fost cu bunica mea sa isi schimbe buletinul la sectorul 6, unde am platit taxa de buletin la ghiseu. De aici m-au trimis la primarie sa platesc, ca nu se incaseaza. Da, primaria era foarte aproape, se vedea cu ochiul liber din sediul politiei, dar eu nu aveam nicio sansa sa ajung acolo pe jos. M-am urcat in masina, am ocolit zona, ca sa ma lovesc la primarie de un portar care m-a pus sa parchez inainte de bariera si sa merg pe jos prin parcarea goala. Pentru ca Romania.

E multa birocratie si alergatura in general in Romania. Pentru o persoana cu dizabilitati este de 100 ori mai greu. Si eu totusi pot sa merg. Imi dau seama ca este misiune imposibila pentru cineva in carucior sa faca ceva , sa aiba independenta. Aici, unde masinile parcheaza peste tot, netinand cont ca poate cineva in carucior foloseste o rampa ca sa treaca de o bordura. Aici, unde la club IDM unde ma duc eu la bazin, locurile de parcare pentru persoane cu dizabilitati sunt mereu ocupate de masini sport. Cand am adresat asta pe pagina de facebook a clubului mi s-a raspuns scurt ca sunt persoane care insotesc persoane cu dizabilitati. Serios? In masini sport? Ok, nu vreau sa am preconceptii, dar de ce nu au legitimatie in bord?

Cand am sunat la comisia de handicap sa intreb care e procedura de transfer intre sectoare, mi-au spus ca initial trebuie sa depun o cerere de transfer la comisia actuala , dupa care sa ma duc PERSONAL la noua comisie sa ii anunt. Nu, nu pot sa dau telefon, trebuie sa ma duc personal. Nu stiu de ce. Pentru ca de sa lasam oamenii acasa cand putem sa ii punem pe drumuri? Mai ales daca au dificultati de deplasare.

Cu oricine am vorbit... "ce sa faci? Institutiile statului..". NU! Si unde e schimbarea? Cat o sa mai suportam asta? "Eh, se asigura ca nu e coruptie". Sa se asigure in Guvern si Parlament ca nu e coruptie, nu punand persoanele cu dizabilitati (handicapatii!) pe drumuri.

Daca pot sa fac ceva sa schimb ceva in sistemul asta, fac. Doar ca nu stiu ce...M-as simti mai bine sa stiu ca macar suferinta asta nu e degeaba. Sigur, o sa urlu la toate comisiile pe unde ma duc... de obicei nu fac asta pentru ca ma apuca plansul.

La fel ca ieri in parcare la primarie... "Pey ce domnisoara? de ce nu mi-ati spus?" ??!! Da , asta e lectia... se pare ca bastonul nu este evident ca nu pot sa merg, si ca ma vede ca ma chinui sa merg...Trebuie sa verbalizez. Doar ca ma apucat plansul cand m-am luat de el ... "aveti locuri de parcare dedicate si ma lasati sa merg pe jos, cand e parcarea goala?".

La fel si la Medlife...Si acolo sunt portari. Care directioneaza ei persoane fara probleme de deplasare (clar au probleme daca sunt acolo, dar pentru ei nu inseamna nimic 50m in plus) pe locuri pentru dizabilitati. Si dupa aia spun ca e parcarea full. Ca nu au locuri...

Pentru ca in perioada asta imi pun intrebari, daca ce fac e  bine, daca ce am facut e bine. Poate daca as fi continuat cu tratamentul clasic tot as fi paralizat in final, dar mai tarziu... poate ca dieta si Bowen si inot si miscare nu e suficient. In mod evident nu e suficient daca pe rezultatul RMN-ului de ieri au aparut multiple leziuni fata de ultimul de acum 7 luni. Totusi, nu stie nimeni ce ar trebui sa fac. Daca mi-ar spune cineva: "Uite, ia medicamentul asta. Te face bine" as lua normal. Dar nimeni nu pretinde macar ca poate sa rezolve chestia asta.

Si cum as putea in situatia asta sa ma gandesc ca ar fi un viitor undeva? Multi prieteni deja au copii, planuri cu copiii... cum pot sa ma gandesc ca am sansa sa am un copil pe viitor? E o idee fantastica, sigur, nici nu stiu cum pot sa imi pun problema, dar sunt femeie pana la urma...

Si tot ce ramane de facut este sa dorm si sa sper cand ma trezesc imi va fi mai bine nu?

Cu dragoste,

Florenta