Ce caut la bazin, in baston??!!

Am venit acasa foarte nervoasa. Nu chiar asa nervoasa, doar partial :) mi-a mai trecut dupa inot.

Da...am fost la bazin. Nimic special. Lucrurile au devenit speciale cand mi-am dat seama ca nu am unde sa parchez. De fapt aveam. Exact in capatul celalalt al complexului. Pentru ca cei de la IDM erau in lucrari, asa ca era un mare sant, si niste gropi, care impiedicau accesul in parcarea de pe partea stanga.

Ok, nicio problema, locurile pentru persoanele cu dizabilitati ar trebui sa fie goale. Surpriza! Cred ca domnul/doamna care a parcat pe unul din locuri si-a uitat legitimatia acasa, ca nu avea nimic in geam. Celalalt loc l-au transformat in locuri speciale pentru biciclete. Pentru ca cei cu biciclete au probleme de deplasare, si au nevoie sa "parcheze" fix in "poarta" bazinului. 

Pentru ca...oricum...

 "handicapatii sunt handicapati, nu ies din casa. Ce sa caute la bazin???".

Eram pornita sa il blochez de data asta pe cel care a parcat aiurea .Bineinteles ca nu as fi avut tupeu niciodata!. Nu am tupeu nici sa le atrag atentia cand ii vad urcandu-se in masina parcata pe locul persoanelor cu dizabilitati, si evident nu au nicio problema. 

Ba da, mint. O data am facut asta. Dupa ce vorbisem despre asta in terapie, "ca trebuie sa imi cer drepturile, sa nu mai stau la cozi la politie cand abia stau in picioare, sa ma bag in fata, sa le atrag atentia celor care parcheaza abuziv etc", m-am hotarat. Data urmatoare la IDM, un 4x4 parcat. Eu...varza cum eram in perioada aia, am parcat in parcarea de vis-a-vis, in fundul parcarii, unde am gasit loc. Bombanind, ma indrept spre intrarea bazinului, cand observ ca soferul era in masina. O doamna.Mi-am luat inima in dinti, si cu avant ma duc -justitiara din mine-sa imi cer drepturile :)). Ajung in dreptul doamnei, si, foarte moralista, ii arat semnul albastru din fata dumneaei, si o intreb daca stie ca este un loc special? La care doamna (foarte draguta) se intinde si imi arata legitimatia :)). De fiecare data ma uit, de data asta nu m-am uitat ca era parcata pe partea opusa locului din care veneam eu si nu aveam cum sa ma uit. Bineinteles, mi-am cerut scuze, si  i-am explicat frustrarea mea, cand vad parinti cu copii sanatosi sau barbati de1.99m care coboara elegant din masina se intra la sala (si nu au legitimatie). Doamna mi-a spus ca pateste acelasi lucru nu doar la IDM. Mi-am cerut scuze si ne-am despartit prietenele. Care erau sansele?? :)) Poate ca asa a fost mai bine, ca daca ar fi fost cineva zeflemitor, mai incepeam sa si plang :))

Pana la urma, au venit cei de la parcare (care isi fac datoria atat de bine! din moment ce parcheaza toata lumea pe singurul loc destinat persoanelor cu dizabilitati!), pentru ca parcasem cumva intre locul cu pricina si cel de langa, care se afla insa la distanta pentru ca mai e un copac. Asa ca am parcat in locul ala, care nu era loc de parcare. Si "politia parcarii" s-a infiintat imediat, sa imi spuna sa nu las masina acolo (practic , puteam sa o las, ca aveau loc sa treaca pe langa mine. Chiar as fi lasat-o acolo. Nici nu blocam pe nimeni). M-am dat jos din masina, mi-am luat bastonul si geanta de bazin si am iesit din masina. Si am inceput sa ii combat. Evident nu puteam sa ma duc tocmai in celalalt capat al parcarii. Si pana la urma, s-au razgandit si am putut parca pe un loc la cativa metri distanta de intrare, pe care erau niste balize.

Si stau si ma gandesc... Cat razboi trebuie sa ducem ca sa ajungem la ceva, ce in tari mai civilizate, este normalitate? Cand o sa se obisnuiasca societatea ca oamenii cu dizabilitati chiar exista? Nu ii vedem pe strada din cauza ca nu au cum sa se duca, nu neaparat "unde" sa se duca. 

Da, intr-adevar, sunt multe persoane care simt rusine, teama etc si de aceea nu ies din casa. Dar asta nu e ok. Iar noi, ca societate, ce facem? Chiar si putinele locuri adaptate le stricam, la transformam, le folosim in alte scopuri, Pentru ca  "handicapatii sunt handicapati, nu ies din casa".

Ar fi greu chiar si asa sa schimbe mentalitatea, dar poate cand ar vedea ca pot fi independenti si inafara locuintei, oamenii cu dizabilitati ar incepe sa traiasca altfel.

Florenta