Ce pot sa fac

Pentru ca Ionut mi-a spus o data, cand eu ma resemnasem ca nu o sa mai pot face de acum inainte cateva lucruri pe care le iubeam, ca nu o sa lasam ca boala mea sa ne limiteze. Ca o sa gasim solutii, ca exista solutii, astfel incat sa putem trai normal. Ok, poate nu o sa pot sa urc pe munte (sau poate o sa pot, Catalin a fost :) Catalin Vezetiu pe Valea Bucureasa-Malaia)Eu  recunosc, nu mai ma avant cum o faceam "in tinerete", cand dansam pe baruri :D

Catalin Vezetiu - Romania Mea

Catalin este fotograf si face si niste poze foooarte frumoase <3 Poti vedea cateva aici: Romania.mea.Catalin.Vezetiu

 

Dar am vazut ca pot in continuare sa merg la concerte - anul acesta am fost la Robbie Williams, si pentru ca am stat la peluza, pe iarba, am putut sa ma si asez cand oboseam, am fost la concertul de la Romexpo, Hollywood Vampires cu Johnny Depp si eram chiar in puseu, m-a dus in carucior :), iar la anul ne dorim sa ajungem in Polonia la Coldplay!- am calatorit atat de mult anul asta (inclusiv in Bali, unde am fost singura).

A fost amuzant cand la Hollywood Vampires, cand chiar eram in carucior, desi eram cu Ionut, s-a apropiat un baiat si mi s-a prezentat (pe numele sau Andrei). Am inceput sa rad - situatia mi s-a parut chiar comica- si i l-am prezentat pe Ionut. El a dat noroc increzator in continuare, intrebandu-l pe Ionut daca e fratele meu (!!!). Funny.

O alta situatie amuzanta a fost la un targ ai producatorilor romani la care am fost cu Ionut. Am mancat ceva, si Ionut a ramas putin in urma (pentru ca eu sunt asaaaa rapida), iar eu m-am dus sa casc gura la turta dulce :D. Nu prea mananc turta dulce (gluten, zahar etc), dar asta era cu miere si... din an in paste imi permit (cum spune Ionut, "hrana pentru suflet"). Am conversat eu cu vanzatorul , iar intre timp a venit si Ionut si a platit turta dulce. Interesant a fost dialogul intre ei doi: vanzatorul - "Esti foarte norocos sa stii!". Raspunsul lui mi s-a parut si mai amuzant: "Stiu! Imi spuneti toti! In fiecare zi!!!" :))

photo credit Denisa Paslaru

Am vazut ca pot chiar participa la...oarecum competitii sportive. Desi nu am participat propriu-zis ca sa inot, simplul fapt ca am putut face asta, si contribui intr-un proiect in care altfel nu aveam cum sa ma implic, imi arata ca de fapt, pot face atatea!

 Cum ar fi, daca dintr-o drama, ar iesi de fapt ceva frumos? Cum ar fi, daca as aprecia ce pot sa fac acum, chiar daca sunt lucruri diferite fata de ce faceam? Sau daca as aprecia ca pot sa fac in continuare aceleasi lucruri, desi altfel decat le faceam inainte? 

Ca nu mai dansez, si acum fac psihologie. Ca pot conduce in continuare, si pentru siguranta mi-am si adaptat masina. Ca acum, pot sa apreciez lucrurile din viata mea, fara sa mai existe un "dar" ("Da...pot sa dansez la nunti cu Ionut, dar nu asa ca inainte...", "da, ok, pot sa inot, dar nu mai pot sa ma duc la...zumba"). Aceste DAR-uri imi umbreau viata. De cand am inceput sa fiu mai atenta de fiecare data cand apare acest cuvant in ganduri, sunt mult mai fericita. "Dar" anuleaza practic tot ce spun inainte: "Da, sunt fericita ca pot sa dansez, DAR as vrea altceva". Mi-am dat seama ca nu este decat un obstacol. Este doar obstacolul pe care mi-l pun eu, in incercarea inconstienta de a ramane nefericita. Si atunci? Hai sa fiu constienta de el, si doar sa fiu fericita. Fara dar.

Tu poti? :)

Cu dragoste,

Florenta