 |
| Cele 468 nuante ale rebif - by Stanca Potra |
Am principii. Si toti apropiatii mei stiu cat de incapatanata pot fi. Enervant de incapatanata uneori. Deseori.
Cu toate astea, in ultimii ani cred ca am invatat ceva foarte important. Analiza Tranzactionala m-a invatat asta. Si am inceput sa accept mai mult si alte puncte de vedere, sa renunt la a avea dreptate mereu, sa renunt la a crede ca eu stiu cu ce se confrunta cei din jurul meu (chiar si atunci cand este vorba de o situatie similara cu ceva prin care am trecut si eu).
Pentru ca fiecare din noi avem propriul scenariu de viata, propria experienta, lentilele unice cu care vedem lumea. Pentru o persoana care a crescut impreuna cu 2 frati si parintii intr-o singura camera,de exemplu, sufrageria mea poate parea mare. Mie mi se pare ca ar putea fi mai mare, dar ca e ok pana la urma.
Experienta mea cu tratamentul pentru Scleroza Multipla... am facut Betaferon 8 ani, timp in care simptomele mi s-au agravat incet incet. Dupa vreo 4 ani de la debutul simptomelor motrice (pe picioare), cand simteam ca boala nu pare sa se opreasca, am decis sa renunt la tratament si sa caut raspunsuri in alte parti.
Ce am gasit, din punct de vedere fizic, nu m-a ajutat. Sunt mult mai rau acum. Cu toate astea, nu regret nicio secunda alegerea facuta. Nici chiar cand imi este foarte rau, pentru ca am avut momente in care nu puteam sa stau decat intinsa.
Stiu ca pare incredibil, dar ce am castigat in perioada asta mi se pare nepretuit. Se pare ca am avut nevoie de ceva foarte brutal ca sa ma aduca inapoi la mine, sa reinvat sa ma accept asa cum sunt. Pentru ca se pare ca atunci cand mergeam in 2 picioare (nu in 3 :)) ) nu imi placea de mine. Acum, consider ca am invatat asa multe in perioada asta, mi-am schimbat stilul de viata, mentalitatea, interesele, preocuparile. Astfel incat pot sa spun ca am facut schimbarile fundamentale de care aveam nevoie. Am gasit alte raspunsuri.
OK. Si ce? Cum am mai spus, Scleroza Multipla este aici pentru ca asa vrea ea. Nu ii pasa ce fac eu. De cate ori nu s-a intamplat sa ne intoarcem la credintele magice din copilarie si sa ne gandim ca o sa schimbam trecutul? Ca o persoana care in copilaria noastra (sau in trecutul nostru) ne-a ranit, isi va schimba comportamentul fata de noi, cand va vedea cat de mult suferim, sau cat de tristi putem fi?
Este la fel si cu SM. De fapt, nu ii pasa cat urlu eu ca nu pot sa ma ridic sa beau apa cand racesc putin si fac febra, nu ii pasa cand plang ca imi pierd echilibrul prin casa si ma lovesc singura. Pentru ca SM s-a intamplat. Si la fel cum, oricat de suparati am fi pe ceva ce s-a intamplat in trecut, trecutul nu se schimba. Asa ca as putea la fel de bine sa rad cand ma dezeschilibrez si mai sparg ceva, sa rad cu Ionut cand ma duc eu repede-repede sa aduc ceva din bucatarie (eu="talpa iute"), si cand nu pot, sa cer ajutor.
Asa ca am cerut ajutor. Si am intrat iar in programul de SM. Am realizat ca schimbarile pe care le-am facut si de care sunt mandra, vor continua sa fie parte din viata mea, si ca, din nou, in final, Sclerozei Multiple nu ii pasa. Nici ca sunt bine, nici ca sunt rau. Asa ca pana la urma, atata timp cat fizic ma simt rau, sa vad daca ii place tratamentul.
Despre REBIF stiam destul de putine. Singurul lucru la care ma gandeam cand auzeam de rebif era articolul Stancai Potra, care mi s-a parut minunat
Si este minunat.
Insa total diferit de ce am trait dupa prima injectie :)). Nu vreau sa insist pe asta, dar cu siguranta in timp ce zaceam cu febra, ma gandeam ce usor ar fi sa mor asa... linistit . Acum mi se pare amuzant ca mi-au trecut asa ganduri prin cap si cum totul parea de 1000 ori - mai exact de 468 de ori, mai dramatic in momentele acelea, cert este ca efectele adverse m-au lovit din plin. A doua oara a fost mai bine, mi-am facut doar jumatate de doza si azi e mult mai bine.
Dar este clar, inca un unghi din care vad viata acum :).
Morala : e ok sa ma razgandesc, cand imi dau seama ca pot face lucrurile altfel. E ok sa accept alte pareri, chiar daca sunt diametral opuse cu principiile mele (atata timp cat nu cauzeaza suferinta). E ok sa avem toti, mai rar sau mai des, pareri si unghiuri diferite din care privim o anumita situatie
Cu dragoste,
Florenta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu