Termen de expirare

 

la Shanti Toya Ashram Bali - photo credit Loredana Sotir

Am invatat ceva o data cu boala asta. Uneori simt ca am un termen de expirare, ca la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, nu voi mai putea trai asa cum traiesc acum. 

Da, normal ca nu voi mai putea. Lucrurile se schimba, viata se schimba, nici acum nu mai traiesc cum o faceam la 16 ani. Dar nu despre asta  e vorba.

Prin "termen de expirare" ma refer la termenul de expirare al corpului meu. Unii inteleg poate asta ca fiind batranete, cu care m-as obisnui mai usor gandindu-ma ca mi-am trait viata, am muncit, am ras, m-am casatorit, am facut copii, mi-am crescut copiii si am fost in vacante in grupuri organizate de "seniori":))

Totusi, in mintea mea este foarte neclar ce se va intampla. Daca "termenul de expirare" va fi peste un an, 5 sau 10. Sau poate va fi la batranete. 

cascada Tegenungan din Bali - photo credit Loredana Sotir

Acum trebuie sa ma gandesc de 7 ori daca pot sa ma duc intr-o anumita excursie, daca se va merge mai mult eu ce o sa fac in timpul ala etc. Pentru ca da, pot sa fac orice, dar nu oricum. Si trebuie sa tin cont de asta cand ma "inham" la ceva. Nu vreau sa ajung sa ma chinui pe mine, sau pe cei din jurul meu, doar pentru ca eu am impresia ca pot sa cobor 200 trepte pana la cascade in Bali ( si cand mi-am dat seama ca nu voi putea sa cobor, am ramas sus, si 

am vazut cascadele de la distanta. Ceea ce a fost misto oricum).

Stiu ca muncesc, rad, calatoresc, poate ma voi casatori, poate voi face copii, si asta e partea pozitiva din mine care vorbeste :)). Poate nu, si din nou, stiu ca va trebui sa privesc asta ca o lectie, pentru ca e singurul mod in care pot merge mai departe. 

Si avand prezent in minte acest "termen de expirare" ma face sa profit de fiecare ocazie pe care o am sa fac ceva, atunci cand ma simt bine. Iar o intamplare de aseara, m-a facut sa ma gandesc destul de mult la asta: simteam ca as vrea sa inot, doar ca imi era lene sa ma deplasez pana acolo :)). Ar fi fost perfect daca bazinul era la parterul blocului, doar sa imi iau costumul pe mine si sa cobor. Stiam ca daca as fi inotat 30 minute m-as fi simtit mult mai bine. Pana la urma, m-am lasat convinsa de Ionut ca e ok sa imi fie si lene, si sa nu ma duc. Cu toate astea, acum as fi vrut sa ma duc. Pentru ca poate peste o saptamana o sa imi fie rau iar, nu voi mai putea conduce, si nu o sa ma mai duc.

Si este la fel cu orice. Cand vreau sa ma plimb, cand aleg sa fac un curs optional, cand aleg sa fac a doua facultate, o excursie, imi fac curaj sa fac pentru ca imi doresc, si pentru ca ACUM pot. Termenul meu de expirare este cumva conditionat mai mult decat al altora, cu toate astea simt ca SM mai mult mi-a deschis orizonturi noi, perspective noi, mi-a format acest reflex de a nu cadea in "lene" si de a trai viata la maxim :)

Cu dragoste,

Florenta