Azi dimineata am decis sa particip la primul meu curs de yoga in Bucuresti. Desi practic yoga in fiecare dimineata acasa (nu de alta, dar daca nu fac asta, chiar sunt intepenita toata ziua!), nu am gasit un curs in Bucuresti pe gustul meu. Fie nu imi convenea locatia, nu aveam parcare, era la etajul 4 fara lift... In fine, am invatat de pe filmulete si improvizez in fiecare zi.
Am mai facut Yoga tot cu Andreea Copacul ( suntuncopac ) in Bali <3, am scris putin despre excursia in Bali
asa ca stiam ca fiecare clasa este o experienta, este mai mult decat yoga :)
Desi si studioul ei este la etajul 2, fara lift, mi-am asumat sa urc scarile sa vad cum rezist, macar o data. A fost ok. Acum ma cam dor picioarele, dar asta oricum se intampla dupa ce fac sport. Insa dupa ce ma odihnesc...mult mai bine!
Si, trecand de efortul fizic, aleg yoga in fiecare zi pentru ca a fost primul lucru pe care l-am facut ca sa ma apropii mai mult de mine. Cand am realizat ca gata, este momentul sa schimb ceva. Desi yoga ne incurajeaza sa fim prezenti, sa fim in momentul prezent, eu am aruncat in momentul acela un ochi in viitor si... nu mi-a placut ce vad neaparat. Simptomele oricum mi se agravau, incet dar sigur, astfel incat am fost pusa fata in fata cu cea mai mare frica, aceea de a paraliza, de a fi dependenta de cineva. Momentul acela de disperare, in care m-am intrebat, pentru ca tot auzeam speechuri motivationale despre schimbare. ce ar trebui sa schimb. De unde incep? Ok, era evident ca nu ma iubesc pe mine...ca nu imi potolesc mintea niciodata, ca nu ma relaxez niciodata! Pana si picioarele mele stateau constant intr-o stare de tensiune, de incordare (de care eu eram mandra atunci. Trebuie sa fie de la sport! Relaxarea e boring oricum).
Si...ok. Trebuie sa schimb ceva. Hai sa incerc sa meditez. 10 minute sa nu ma gandesc la nimic.
HA!. Ce gluma buna! Parca fix in alea 10 minute imi aduceam aminte de toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, in casa , la munca, de toate telefoanele pe care trebuie sa le dau si toate matusile pe care nu le-am sunat de 6 luni :)). Asta nu merge. Cum sa fac asta, cum sa se intample asta...automat? Cine sa ma invete asta? Cine sa ma invete sa ma relaxez?
Si intamplator, atunci am primit un link de la profa' mea de dans, cu un program de 30 zile-yoga pentru incepatori yogawithadriene .
Tipa, pe langa faptul ca este hilara!, m-a invatat practic o gramada de pozitii de yoga, dar si sa ma relaxez, sa respir, sa ma opresc pentru cateva secunde.
Revenind la yoga cu Copacu' :) , in Bali a fost mai mult decat speram. O experienta in toata puterea cuvantului. Yoga, excursii, locuri noi. Tot ce imi doresc de la o excursie ideala.
Astazi, mi-am reamintit diminetile din Bali (atat datorita orei la care am inceput : 7.45, in Bali incepeam pe la 7-7.30) dar si datorita decorului idilic. Copacu' s-a carat cu o gramada!! de obiecte de decor din Bali, altele le-a comandat, dar sunt made in Indonezia.
Pot sa spun ca am obtinut ce mi-am dorit de la aceasta ora de yoga: miscare, intoarcere la sine (unele asane - pozitii din yoga faciliteaza miscarea energiei in corp , astfel se pot "desfunda" canale emotionale), dar mai mult de atat, a fost un mod perfect de a-mi incepe ziua. Au fost si parti de dezvoltare personala, meditatie ghidata, relaxare, momente de energie. Copacu' isi propusese sa ne tine o ora. Mai lucreaza la timpi :D
O perspectiva draguta pe care ne-a prezentat-o astazi, referitoare la latura noastra delasatoare (in general, si la trezitul de dimineata in particular), m-a pus pe ganduri. Nu referitor la trezitul de dimineata si la a ma pune in miscare, cu asta nu am avut problema niciodata, ci in general, cand stiu ca am ceva de facut si pur si simplu...nu am chef. Si nu ma refer neaparat referitor la munca. Eventual chiar la o intalnire cu oameni dragi, pe care as vrea sa ii vad, si as face-o, daca m-as putea teleporta acolo :)).
Cum sa fac asta? Cum sa ma pun in miscare? Cu un singur pas. La fel si dimineata. Este groaznic, normal ca vreau sa mai dorm dimineata. Dar ce-ar fi sa incerc sa deschid ochii? Si sa stau putin asa? Ce-ar fi sa ma spal pe dinti si sa vad cum ma simt dupa? Poate o sa mi se schimbe starea. Poate ma mai dezmeticesc si o sa am si chef de yoga dupa :).
Stiu ca daca nu as face nimic nu m-ar acuza nimeni. Ar fi fost ok si sa nu ma duc la yoga in dimineata asta. Dar conteaza ce simt eu. Hai sa incerc sa ma duc, sa vad ca poate nu o sa fie asa un chin sa urc doua etaje pe scari in baston. Poate chiar o sa merite. Si faptul ca dupa ma dor picioarele o ora... este o durere buna. Ca febra musculara :). Cand sunt mandra de mine ca da! am febra musculara ca am ales sa fac miscare azi, si pe termen lung, asta imi face bine. Ma dor picioarele ca am decis sa ma trezesc dimineata sa fac yoga, si asta o sa ma mentina (slaba, fara celulita :))), in final pe picioare )
Si stiu ca cei din jurul meu se uita la mine fara sa simta mila, pentru ca asta eu nu simt asta pentru mine. Stiu ca cei din jurul meu se poarta cu mine asa cum ma vad eu, si eu consider ca pot sa urc 2 etaje pe scari, ca pot sa fac yoga de la 7 dimineata, ca pot sa calatoresc si sa ma bucur de tot ce e in jurul meu.
Multumesc, Copac, pentru ce imi arati despre mine! Imi plac zilele astea cand descopar ca imi place ce vad!
despre studioul Copacului aici si aici
Cu dragoste,
Florenta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu